Ideologia de gen, prioritate a României cu orice preţ. Ale cui interese le servim?

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi Asociaţia ACCEPT implementează împreună, în perioada ianuarie 2018 – iunie 2019, un proiect cu finanţare europeană cu următoarele obiective: - instruiri in domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale pentru combaterea discriminării împotriva minorităţilor sexuale; - contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI; - recunoaşterea juridică a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie pentru persoanele transgender.
România a ratificat în 2016 Convenţia de la Istanbul potrivit căreia genul nu este un dat biologic, ci un rol asumat, iar statul român se obligă la art. 12 şi 14 din Convenţie să ia „măsurile necesare - pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe... roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi precum şi - pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe” (adică nu cele determinate de sex ca dat biologic, ci de rolul asumat).
Este important de ştiut că Ungaria a sistat ratificarea acestor dispoziţii, iar în Bulgaria, Croaţia, Letonia şi Lituania se poartă dezbateri foarte aprinse asupra acestui subiect care are implicaţii majore în educaţia copiilor, precum şi în ceea ce va mai fi permis sau nu din obiceiurile, tradiţiile si cultura noastră.
În România nu există nicio dezbatere asupra subiectului determinat de ideologia de gen devenită – prin această Conventie - norma juridică. Ţara noastră a ratificat fără nicio rezervă aceste dispoziţii – deşi Legea 217/2013 are prevederi complete cu privire la combaterea violenţei în familie - şi are un indice 10 din 10 (adică maximum) în ceea ce priveşte libertăţile personale legate de same-sex relationships, în indexul realizat de Cato Institute, printre alte organizaţii (The Human Freedom Index, editia pe 2017). Însă armonizarea legilor naţionale cu aceste dispoziţii mai sus enunţate presupune tocmai „instruiri” în domeniile vieţii sociale.
Tocmai de aceea, ţările din jurul nostru sunt atât de precaute. Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că „sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violenţei), aceste dispoziţii despart noţiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind „străină de limbajul si mentalitatea ţării”. La noi însă, tocmai faptul că a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei în norma juridică – începe să ne transforme vieţile: nu mai avem voie să spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie să păstrăm cultura şi mentalitatea ţării, nu mai avem voie să ne împotrivim în absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite şi autorităţile publice în sensul sancţiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoştinţă de toate acestea? Înţelegem implicaţiile lor asupra vieţilor noastre?