Întru cinstirea celor 100 de ani de la Marea Unire

Întru cinstirea celor 100 de ani de la Marea Unire la Augustin se pictează icoană pe sticlă într-un stil românesc.
S-au născut de doi ani încoace câteva modele de icoane în care sfintele personaje sunt reprezentate în port românesc. Faptul că ne îmbrăcăm sfinţii în port naţional nu este o inovaţie. Dacă aţi da o simplă căutare pe internet aţi putea găsi cum o văd japonezii pe Maica Domului, sau indienii, sau ruşii etc.
Aşa că de ce să nu avem şi noi pe Maica Domnului, pe Hristos, pe sfinţii cei mai cunoscuţi în popor şi adoptaţi cel mai des ca ocrotitori aşa cum îi percepem noi mai aproape de sufletul nostru?

Să nu uiţi cine eşti!
Aş fi vrut să scriu „Să nu uiţi că eşti român!”. Dar Scriptura ne învaţă altceva. Dumnezeu nu are naţionalitate. Dar a pus îngeri de pază fiecărei ţări.
El nu va mântui un neam anume, ci pe cei ce l-au ales, în libertatea lor, pe El. Dumnezeu nu are chip ca al nostru, dar a luat unul prin Fiul. Îngerii nu au chip, dar pot lua unul. Tocmai această universalitate, această imparţialitate, această lipsă a naţionalităţii lui Dumnezeu mi-L dăruieşte, mi-L îngăduie felului şi puterii mele de a-L percepe, mi-L face neam al meu. De aceea Hristos are în icoana mea cămeşă, iţari şi opinci.  De aceea Maica Domnului are ie şi catrinţe, îngerii cântă la tulnice şi ornamentele sunt luate de pe porţile maramureşene, de pe iile româneşti, de pe covoarele olteneşti ... Sfinţii au avut o naţionalitate prin faptul că s-au născut într-o anumită ţară.
Dar alegând, prin libertate, pe Dumnezeu în credinţă, nădejde şi dragoste până la jertfa de sine, au dobândit şi sfinţii universalitatea Raiului.
Aşa se face că sfinţii pot fi adoptaţi de orice popor. Iată numai Sfântul Andrei, care este considerat ca ocrotitor de scoţieni, greci, ruşi şi români.

„Maica Domnului Purtătoare – MIORITICA”
Pe porţile României Maica intră purtându-şi Pruncul în spinare. Este icoana prezentată în imagine. Nu-L vede în fiecare clipă, dar e conştientă de prezenţa Lui şi-L ocroteşte acolo, în purtarea ca pe o Cruce. Maica va fi păşind să lucreze în Ogorul veşniciei Grâul Izbăvitor. O Maică a maicilor României, purtătoare discrete pe umerii lor neobosiţi a crucilor istoriei noastre! Aceasta este una dintre icoanele născute la Augustin, autor fiind subsemnata. Mai multe despre icoanele pe sticlă în general şi despre icoanele pe sticlă plămădite la Augustin în special găsiţi pe blogul: fusulmioritic.blogspot.ro .