Învârteli şi şmecherii

Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să aud fel şi fel de expresii care făceau referire la „învârteală” ca fiind capacitatea de a rezolva anumite probleme într-un mod incorect. Îţi trebuie o anumită experienţă pentru a reuşi ca prin „învârteli” să îţi rezolvi problemele. Este de la sine înţeles că „învârteala” este o încălcare a conduitei morale, dar şi a rânduielii spirituale care ar trebui să conducă viaţa tuturor. Pe lângă o încălcare a ordinii morale, „învârteala” evită tacticos şi legile, ceea ce produce nedreptăţiţi indiscutabile. „Învârteala” o înveţi de mic. De la o simplă gumă de mestecat sustrasă şmechereşte din magazin, până la fraude făcute cu sume imense, învârtelile sunt apanajul oamenilor lipsiţi de scrupule, ale celor care până la urmă, sunt în stare să calce şi peste cadavre pentru a-şi face viaţa mai plăcută. Astfel de indivizi care se descurcă întâlneşti peste tot şi de prea multe ori acolo unde nu te aştepţi. Cel care apelează la astfel de tactici subversive îşi calcă în primul rând propria conştiinţă în picioare şi în acelaşi timp produce nedreptăţi în societate. A fura înseamnă a contribui la sărăcirea celorlalţi; a obţine în mod nedrept un loc de muncă mai bine plătit reprezintă tot o hoţie şi o nedreptate. Indiferent câte îndreptăţiri de sine caută şmecherul pentru a-şi justifica lui însuşi nedreptăţile comise, în faţa propriei conştiinţe şi mai presus de toate înaintea lui Dumnezeu, nu va putea găsi o justificare onorabilă. Este de la sine înţeles că şmecherii nu au în vedere decât binele individual şi trecător. Pe lângă faptul că învârteala este o încălcare a legilor sociale, a binelui moral şi nu în  cele din urmă a bunului simţ, este musai ca aceasta sa fie însoţită de minciună. Cel pe care trebuie sa îl mintă şmecherul înainte de toate este el însuşi, asta dacă nu a astupat dinainte glasul conştiinţei morale cu modul găunos de a raţiona, specific omului păcătos care caută să îşi justifice în orice mod păcatele. „Învârteala” răstoarnă toate rânduielile, toate legile care dintr-o dată nu mai au nicio valoare în faţa banului sau au puterii exercitate într-un mod fraudulos. „Pilele” sunt cele prin care se poate rezolva orice, însă nu şi mântuirea. Probabil, „pilosul” îşi închipuie că poate să trateze astfel şi la Porţile Raiului mituind Judecata divină sau, şi mai probabil, nici măcar nu este interesat de realitatea vieţii veşnice.

Un exemplu
Un prieten care merge la Sf. Liturghie la o mănăstire de lângă Bucureşti, îmi povestea o întâmplare petrecută chiar în curtea mănăstirii. Un „baştan” cu un lanţ mare de aur la gât, a venit în curtea mănăstirii şi l-a întrebat pe un călugăr unde-i „şefu’ mare”, înţelegându-se prin această formulare stareţul mănăstirii. I s-a spus că este plecat. „Vrem să facem şi noi un botez” a spus „şmecherul”. La aceasta călugărul i-a răspuns acestuia că nici nu are rost să insiste pentru că în mănăstire nu se oficiază botezuri. La aceasta „baştanul”, bătându-se cu palma peste buzunarul plin cu bani, a insistat spunând că lui îi va fi oficiat botezul. După multe explicaţii călugărul l-a făcut să înţeleagă că, totuşi, banii nu pot cumpăra chiar totul şi că, într-adevăr, conştiinţa morală ca glas călăuzitor pus de Dumnezeu în om, este unul dintre cele mai puternice scuturi împotriva ispitelor de tot felul.
Omule răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru faptele tale, ce vei răspunde înaintea Lui pentru nedreptăţile comise împotriva fratelui, indiferent de forma în care ele au fost săvârşite?  Nu se poate ca o credinţă, chiar şovăielnică, sau cât un grăunte de muştar, să fie însoţitoarea unor astfel de practici nesănătoase pentru că credinţa lucrătoare în suflet îl face pe credincios să conştientizeze neîncetat răspunsul pe care îl va da înaintea Dreptului Judecător pentru toate faptele săvârşite.