Învaţă să aştepţi

Au fost odată un frate şi o soră, un cocoşel şi o găinuşă. Se duse cocoşelul în grădină şi se puse să ciugulească coacăze încă necoapte, verzi, verzi, iar găinuşa îi zise:
– Nu le mânca, frăţioare! Aşteaptă şi tu până se coc coacăzele.
Cocoşelul nu i-a dat ascultare. A tot ciugulit poamele verzi şi s-a îndopat cu atâta lăcomie încât cu chiu, cu vai, a ajuns acasă.
– Oh! striga cocoşelul. Ce belea pe capul meu! Mă doare burta, surioară, mi-e tare rău!
Găinuşa i-a dat să bea ceai de izmă, i-a pus o prijniţă şi i-a trecut cocoşelului tot răul.
S-a făcut bine şi s-a dus pe câmp. A alergat, s-a zbenguit, s-a înfierbântat, a asudat şi a dat fuga până la râu să bea apă rece. Îl vede găinuşa şi-i zice:
– Nu bea, frăţioare, mai aşteaptă, te-ai încălzit prea tare!
N-a ascultat-o cocoşelul. A băut din apa rece a râului şi pe loc l-a luat cu frig; cu chiu, cu vai, 1-a târât soră-sa până acasă.
Aleargă găinuşa să-i aducă un doctor, acesta îi prescrie odoctorie – tare amară la gust – şi multă vreme după aceea a stat la pat cocoşelul.
Abia spre iarnă se făcu bine şi văzu că râul s-a îmbrăcat cu o pojghiţă de gheaţă. îi veni chef cocoşelului să alerge cu patinele, iar găinuşa îi spuse:
– Of, frăţioare, mai aşteaptă! Lasă să îngheţe râul de-a binelea. Deocamdată-i prea subţire gheaţa, o să te-neci.
Nu-i dădu ascultare cocoşelul soră-sii şi porni pe gheaţă cu patinele. Dar gheaţa se sparse şi cocoşelul-bâldâbâc în apă! Şi dus a fost!