Istoria vechii biserici din satul Dacia

Iniţial, în cursul secolului al XIII-lea, în satul Dacia, a fost ridicată ca o bazilică cu trei nave şi cor semicircular, fără turn. Însă, mai târziu, în jurul anului 1500, navele laterale au fost demolate, iar arcadele dintre nave obturate, corul refăcut cu închidere poligonală şi, peste el, ca şi peste navă, s-a ridicat un nivel fortificat, dotat cu găuri de tragere, după ce contraforturile au fost legate între ele cu arce. Nava a primit alte bolţi, în leagăn, cu penetraţii, având imitate în culoare reţeaua unei bolţi gotice târzii, iar corul cu formă de plasă, cu terminaţiile inferioare sprijinite aparent pe console. Dar, biserica nu ni s-a transmis în această formă, pentru că, în 1845, comunitatea saşilor a decis noi lucrări la ea. A fost demolat atunci nivelul superior al navei, fortificat, prelungiţi pereţii spre vest, şi a fost adoptat turnul cu patru nivele şi fleşa înaltă, care se poate admira şi astăzi de la distanţă.

Stranele aduc aminte de Renaştere
La interior, corul are încă strane renascentiste, de la 1526, purtând amprenta decorativă a atelierului sighişorean al lui Johannes Reichmut, dar şi piese din secolul al XIX-lea, având forme  clasiciste sau neogotice: amvonul, orga şi altarul, ultimul realizat de Michael Wolf din Sighişoara (sculptor) şi Josef Lob din Viena (pictor).
În jurul bisericii s-a dezvoltat, se pare că din veacul al XV-lea, o incintă de 6-8 m înălţime, de plan rectangular, flancată la colţuri de turnuri patrulatere acoperite de coifuri piramidale. Din ea a fost demolată, în secolele XIX-XX, partea sud-vestică.

Pentru a vizita biserica din satul Dacia vă puteţi adresa lui Michael Konnerth, care locuieşte la casa cu numărul 327 şi poate fi contactat la numărul 0740.491.797.