Lumina Crucii

Mitropolitul Antonie de Suroj spunea în cartea sa „Taina iubirii” că „dacă am putea, dacă am şti să-L întâlnim pe Domnul aşa cum ştim să ne întâlnim între noi cu dragoste simplă, din inimă, omenească, atunci când în inimă este lumină e şi căldură!”.
Lumina şi căldura din inimă sunt date de iubire, iar iubirea presupune responsabilitate, dăruire şi jertfelnicie. După chipul Celui ce este din veşnicie iubire. Cel care iubeşte înţelege. Cel care iubeşte iartă şi se jertfeşte pentru semenul său, aşa cum Domnul S-a jertfit în iubirea sa pentru mântuirea făpturilor Sale.
De aceea iubirea, atât faţă de Dumnezeu cât şi faţă de om este o cruce, o nevoinţă care trece  peste hotarele lumii. Ea este o cruce, aşa cum iubirea Mântuitorului a trecut prin Cruce. De dragul omului Dumnezeu s-a făcut ceea ce nu era şi tot de dragul lui Dumnezeu îi redă omului libertatea de a lucra cuvintele Sale. Aşa cum în bucuria inimii la revederea cuiva drag ne deschidem braţele într-o largă şi călduroasă îmbrăţişare Crucea este tocmai îmbrăţişarea care aduce la noi dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu şi odată cu aceasta izbăvirea. Domnul Hristos îmbrăţişează Crucea pentru ca noi să primim dragostea Sa izbăvitoare, o dragostea aducătoare de lumină şi căldură în inimile noastre.