Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor!

Clevetirea înseamnă învinovăţire, vorbire de rău. Clevetitorul îl vorbeşte de rău şi-l învinovăţeşte pe aproapele său. Sfântul Vasile cel Mare zice: „Clevetirea este a vorbi în lipsa fratelui, cu scopul de a-l defăima, chiar dacă ceea ce se spune este adevărat.”
Iacov, ruda Domnului, povăţuieste, zicând:
„Nu vă graiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?”
„Cel care cleveteşte se hrăneşte din însăşi carnea fratelui său” (Pateric).
Sfântul Vasile cel Mare îi socoteşte vrednici de blestem atât pe cel care cleveteşte, cât şi pe cel care pleacă urechea, zicând: „Dacă cineva s-a aflat clevetind pe un altul şi dacă cel care îl ascultă pe cel care cleveteşte nu-l ceartă, să fie afurisiţi împreună.”
Clevetitorul ia cinstea omului, aşa cum ucigaşul îi ia viaţa; ambii sunt în aceeaşi măsură ucigaşi de oameni.