Participanţii la Marşul Centenarului au fost primiţi la Catedrala din Sibiu

Peste 40 de tineri şi adulţi au pornit un Marş al Centenarului, care uneşte cetatea Unirii, Alba Iulia, cu oraşul Chişinău, într-o simbolică şi entuziasmantă iniţiativă de a readuce la un loc românii separaţi de graniţa de pe Prut. Cei 1300 de kilometri sunt străbătuţi la pas, iar traseul cuprinde locurile cu semnificaţie aparte pentru istoria unirii românilor într-o singură ţară.
Cu picioarele umflate şi bandajate, cu încălţările prăfuite şi tocite, purtând drapelul naţional în mâini, în sunet de tobe, cântec de chitară şi cu glasurile răguşite de atâta strigăt de deşteptare, „tinerii din România Mare”, după cum le place să se prezinte, au ajuns la Sibiu. Au plecat împreună din Alba Iulia, cetatea Marii Unirii a românilor, pentru a lua la pas pământul drag al românilor din toate provinciile nedespărţite de vreo graniţă impusă de alţii. Au în gând să străbată în mers distanţa de la Alba Iulia la Chişinău. Cam 1300 de kilometri, pentru că drumul nu este unul direct, ci cu destule ocolişuri, pentru a cuprinde cât mai multe comunităţi. Dar distanţa nu pare deloc mare pentru aceşti tineri şi nici efortul covârşitor nu pare să-i descurajeze, având în vedere entuziasmul şi dorinţa lor ca, la 100 de ani de la înfăptuirea unei Românii dodoloaţe, Prutul să nu mai fie o graniţă ci o apă binecuvântată ce şiroieşte prin inima istoricei Moldove.
La ceas de seară, tinerii şi însoţitorii au primit binecuvântare arhierească. Tot în Catedrala mitropolitană, după un periplu prin centrul istoric al Sibiului, unde au cântat şi chemat românii la reunire, tinerii au primit cuvântul Preasfinţitului Ilarion Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. O slujbă de mulţumire pentru ajutorul ceresc primit până acum le-a adus tinerilor speranţă că drumul rămas nu le va consuma energia rămasă. Mai ales că Sibiul marchează abia a patra etapă a Marşului, din cele 11 programate.
Povestea acestui Marş al Centenarului a început de mai demult. Este o iniţiativă a Asociaţiei „Acţiunea 2012” şi îşi doreşte să îi convingă pe românii din ţară şi pe cei de dincolo de Prut că doar unirea într-o ţară poate aduce o adevărată sărbătoare a Centenarului.
„Am pornit Marşul Centenarului pe 1 iulie, din Alba Iulia, din faţa Catedralei Reîntregirii. Vom merge 1300 de kilometri, de la Alba Iulia la Chişinău, de la capitala Unirii din 1918, la capitala unirii pe care noi o sperăm în 2018, pentru că nu este normal ca neamul nostru românesc să fie împărţit între două state. Ne doare graniţa de la Prut şi de aceea, pe lângă faptul că marcăm Anul Centenar înţelegem că România de astăzi nu este cea întreagă, pe care ne-au lăsat-o înaintaşii. Încercăm să ne arătăm ataşamentul şi credinţa noastră în acest ideal naţional, în idealul reîntregirii”, ne-a spus George Simion, preşedintele Asociaţiei „Acţiunea 2012”.
De la Sibiu, urmează trecerea munţilor. Pe Valea Oltului, spre Curtea de Argeş, Câmpulung şi Târgovişte, iar mai apoi spre Ploieşti. Etapele următoare ale Marşului cuprind popasuri la cimitirul eroilor din Piatra Buţii, la Soveja, la Mărăşti, Mărăşeşti, Bârlad, Vaslui şi Iaşi.
„Vom ajunge la Iaşi pe 25 august, iar pe 26 august vom trece Prutul în dreptul Ungheniului, pe podul de tren, şi pe 1 septembrie ajungem la Chişinău”, continuă George Simion. În sufletele lor, temerarii poartă nu doar dorinţă şi entuziasm, ci şi căldura şi binecuvântarea adusă de fraţii români din locurile deja străbătute.
Marşul Centenarului a pornit ca o continuare a ceea ce s-a întâmplat în acest an în multe dintre localităţile din Republica Moldova. Aici, autorităţile locale, în ciuda climatului politic dificil, au avut curajul de a-şi declara dorinţa de a se uni cu România. Poate că acest act de curaj al fraţilor de peste Prut îi motivează în continuu pe cei care mărşăluiesc prin ţară strigând şi chemând la unire.
„Voinţa de unire peste Prut este din ce în ce mai mare, au fost peste 180 de localităţi care au declarat în cadrul Consiliilor locale, de la începutul anului şi până acum, unirea cu ţara, la iniţiativa asociaţiei noastre, şi ar fi putut fi mult mai multe dacă Guvernul central de la Chişinău nu-i opreau şi nu-i intimidau. Există interese ca să-şi păstreze forma statală, chiar dacă este dăunător pentru cei 3,5 milioane de fraţi ai noştri ţinuţi într-o zonă gri a Europei. Singura menire a statului de peste Prut este să vină alături de Ţara Mamă, alături de restul neamului, pentru a ne fi bine împreună şi pentru a fi o singură ţară «de la Nistru până la Tisa, vorba poetului»”, ne-a mai spus George Simion.