Paza lui Dumnezeu prin sfinţii Săi

Pe vremea când Sfântul Ioan Maximovici era episcop în Franţa, doi credincioşi ruşi de la Paris, Alioşa şi mătuşa sa, Elena, au hotărât să facă o călătorie în Rusia. Dar, înainte de a porni, au cerut binecuvântarea Sfântului Ioan. Acesta nu a vrut să le dea binecuvântarea dar, în cele din urmă, la insistenţele celor doi, i-a blagoslovit pentru drum. După plecarea lui Alioşa şi a mătuşii sale Elena, Sfântul Ioan a petrecut toată noaptea în rugăciune. S-a aflat aceasta pentru că a doua zi vecinii de jos ai părintelui s-au plâns că Sfântul s-a plimbat toată noaptea prin cameră, rugându-se. Acestea le povesteşte o prietenă a celor doi, Zinaida. Tot ea mai spune: „După câteva zile eram la Sfânta Liturghie şi am auzit cum Sfântul Ioan se ruga cu glas tare pentru „mult pătimitorii Elena şi Alexei”. M-am mirat foarte tare auzind unele ca acestea. A doua zi am primit o telegramă de la Alioşa, din care am aflat că mătuşa lui a căzut pe scara rulantă a metroului din Moscova, a fost grav accidentată şi a fost dusă la spital. Alioşa era disperat şi nu ştia ce să facă. Dar Sfântul Ioan Maximovici ştia dinainte cele ce urmau să se petreacă, s-a rugat şi a scăpat-o pe mătuşa Elena din acel mare necaz. Aşa s-au încredinţat oamenii că Sfântul Ioan Maximovici primise de la Dumnezeu darul de a cunoşte mai dinainte cele ce se vor întâmpla.
Aceiaşi Zenaida povesteşte şi această întâmplare:
„Când era Episcop la Paris, Sfântul Ioan locuia nu departe de casa noastră. În fiecare zi treceam pe la el şi îi duceam mâncarea pregătită de mama. Lui îi plăceau foarte mult colţunaşii. Într-o zi, mama a pregătit colţunaşi şi i-a lăsat pe masă, ca să-i duc Episcopului. Dar în acel moment a intrat în casă unchiul Alex şi s-a uitat la colţunaşi în aşa fel încât am priceput că ar fi vrut să-i mănânce. I-am spus că mâncarea este pentru Episcop şi am înţeles tot din priviri că nu era foarte mulţumit de aceasta. Eu am luat bucuroasă colţunaşii, gândindu-mă că şi Sfântului Ioan o să-i placă. Şi, ce credeţi că a făcut el? Episcopul s-a aşezat la masă şi a început să mănânce altceva, iar de colţunaşi nici nu s-a atins. Oricât l-am îndemnat şi l-am rugat să mănânce sau măcar să guste din colţunaşi, el nici nu s-a atins de ei. Dumnezeu îl înştiinţase că acei colţunaşi îi dorise altcineva, iar Sfântul nu vroia să nedreptăţească pe nimeni. Sfântul Ioan era un om atât de delicat şi de sensibil, încât nu voia ca cineva să sufere din pricina sa.”