Reconstituirea unei icoane de om

Personalitate importantă a spaţiului cultural şi a celui eclesiastic românesc, monahia Mina Hociotă, care s-a remarcat în cadrul Primului Război Mondial datorită bogatei activităţi cu caracter umanitar şi valenţe spirituale pe care a desfăşurat-o, nu a beneficiat totuşi până acum de o cercetare monografică care să îi fie dedicată în mod exclusiv.
De aceea, efortul celor doi profesori sibieni, respectiv Dragoş Lucian Curelea şi Daniela Curelea de a oferi un volum document ce să prezinte principalele repere biografice, să sintetizeze literatura de specialitate dedicată celei în cauză şi să ofere totodată şi o anexă documentară şi fotografică bogată, trebuie salutat şi remarcat.
Garanţia calităţii demersului o constituie şi cele două cuvinte înainte ce o preced, cel dintâi semnat de părintele profesor Constantin Necula de la Sibiu (p. 7-8), iar cel de-al doilea de istoricul sebeşean Mihai-Octavian Groza (p. 9-11), ambii fini cunoscători ale realităţilor transilvănene din timpul conflagraţiei. Cel dintâi dintre ei a subliniat că „Doi profesori, Daniela şi Dragoş Curelea, au lucrat să ne pună la dispoziţie icoana reconstituită a unei Maici din pragul Ortodoxiei Luptătoare care luminează de-acum orizontul Ortodoxiei biruitoare dovedind, după spusa Mitropolitului Antonie Plămădeală, că doar împlinirea în cele două planuri te face locuitor al Bisericii Slujitoare, Ortodoxia împlinită ca Împărăţie a cerurilor” (p. 7).
La rândul lui, Mihai-Octavian Groza subliniază dimensiunea ştiinţifică şi valoarea istoriografică a textului: „Publicată în anul centenarului Marii Uniri, lucrarea soţilor Daniela şi Dragoş Curelea constituie o veritabilă contribuţie la cunoaşterea vieţii şi activităţii unei personalităţi insuficient reliefate în istoriografia românească. Elaborată pe baza unei bibliografii exhaustive, cu un real talent literar, într-un limbaj accesibil publicului larg, aceasta înscrie o pagină importantă în proiectele editoriale dedicate personalităţilor româneşti în Primul Război Mondial” (p. 10).
Cele două texte ce preced şi girează demersul soţilor Curelea sunt urmate apoi de un argument al autorilor (p. 12-13), în cadrul căruia îşi motivează activitatea şi prezintă succint conţinutul volumului şi de o notă asupra ediţiei, ce încadrează lucrarea în contextul anului Centenarului Marii Uniri (p. 14-16).
Respectând rigorile ştiinţifice, Dragoş şi Daniela Curelea vorbesc în partea introductivă (p. 17-19) despre contextul în care s-a format viitoarea monahie, apoi trec în revistă într-o manieră critică paupera istoriografie dedicată temei (p. 20-23). Cele două unităţi tematice sunt urmate de o descriere detaliată a activităţii ei pe front (p. 24-50), în cadrul căreia aspectele autobiografice (p. 31) sunt analizate în comparaţie cu cercetarea istoriografică existentă. La finalul demersului, cei doi cercetători corelează activitatea ei cu cea a altor reprezentanţi ai spaţiului monahal: „Monahiile şi monahii au trudit şi au slujit pe fronturile unde armata română a luptat în acei ani de cumpănă grea. Aceştia erau plini de bunătate, dăruire şi umanitate, străduindu-se mereu, zi şi noapte, să aline durerea celor în nevoi, să trateze pe cei bolnavi, să înmormânteze pe cei care au pierit, să servească poporul român, Tronul, Biserica şi Ţara, şi, nu în ultimul rând, pe Dumnezeu, prin iubirea faţă de semeni, până la ultima suflare: o astfel de persoană a fost şi monahia Mina (Marina) Hociotă din Săliştea Sibiului” (p. 51).
Cele evidenţiate prin intermediul datelor istorice şi a naraţiunii pe baza unei bibliografii ample (p. 55-63), sunt apoi însoţite de un glosar de termeni (p. 75-79), însemnările monahiei Mina Hociotă şi o bogată anexă fotografică (p. 80-104).
Pentru amplul lor efort şi dorinţa de a restitui circuitului istoriografic efigia unei mari luptătoare pentru credinţă şi neam şi de a evidenţia contribuţia ei la unitatea poporului român, în anul în care acesta şi-a aniversat Centenarul, volumul este recomandat tuturor celor care vor să afle mai multe informaţii cu privire la contribuţia adusă de o latură mai puţin cunoscută şi valorificată a vieţii mistice bisericeşti, la marele eveniment al Unirii.