Să mă judec pe mine întâi

Am trăit de curând experienţa de a vedea cum nişte oameni au împrăştiat minciuni despre un altul. Au pornit de la un „sac” în care nu au pus nimic, dar din care puteau lua ca să compenseze o lipsă pe care o avea acel om. Şi aveau de unde lua tocmai pentru că omul nedreptăţit pusese acolo. Mă întreb cum „miticii” aceia vor mai putea să-l privească în ochi pe cel despre care au lansat minciunile şi care le-a fost o vreme importantă un adevărat tată. Dar şi mai trist decât aceasta este că s-au găsit „miticii miticilor” care să creadă minciunile celor dintâi. Astfel de oameni se găsesc mereu şi peste tot. Dar dacă tu eşti gata să crezi minciunile spuse de cineva despre altcineva, cum de nu eşti dispus să crezi şi minciunile altora despre tine însuţi? … „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.” (Evanghelia după Matei 7, 1-2)