Sfânta Teodora de la Sihla

În luna august, ziua a şaptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihăstrit mulţi ani, la sfârşitul secolului al XVIl-lea, într-o peşteră din preajma Schitului Sihla-Neamţ.
Această floare duhovnicească de mare pret şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregatorie ostăşească, fiind paznic al Cetăţii Neamţului. Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa şi de buna creştere, în frica de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghita.
Teodora ajungând la vârsta rânduită a fost căsătorită de către părinţi, impotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Varzareşti-Vrancea, iar după doi ani soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub, numele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amandoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.
După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului. Cuvioasa Teodora s-a retras în munţi împreună cu stareta ei, schimonahia Paisia.
După ce a trecut la Domnul stareţa ei, fericita Teodora, a părăsit munţii Buzăului şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel.
Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă. După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă.
Odată, năvălind turcii să prade mânăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora
s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. Din timp în timp păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărămituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere.
Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca să o împărtăşească cu Preacuratele Taine. Astfel egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărămituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei şi au văzut-o cum se ruga învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere, căci era goală şi le-a poruncit să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede şi dimineaţa au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie a primit dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui.
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturdza, care a reinnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului spre închinare. Apoi, zidind o biserica noua la moşia lor din satul Miclăuşeni-Iaşi, le-a adus în această biserică. În anul 1856 familia Sturdza a convenit cu conducerea Manastirii Pecersca din Kiev să le dăruiască sfintele moaşte. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecersca.