Sfântul Gheorghe Pelerinul

Ce mai iubită carte a Sfântului Gheorghe Pelerinul, Psaltirea pe care a purtat-o cu sine tot timpul vieţii, se află în tezaurul Mănăstirii Văratec din judeţul Neamţ. Psaltirea a fost dusă la Văratec de protosinghelul Damaschin Trofin în vara anului anul 1934, deodată cu osemintele Sfântului Gheorghe Lazăr.
Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost un om al rugăciunii întreaga sa viaţă. Din copilărie purta Psaltirea cu sine şi, păscând vitele părinţilor săi pe munte, citea mereu psalmii lui David, până i-a învăţat pe de rost.
Duminica, 25 martie 2018, în ziua sărbătorii Buna Vestire, a avut loc la Iaşi Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, şi a Sfântului Gheorghe Pelerinul. La eveniment au participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, numeroşi ierarhi, clerici şi credincioşi.
Psaltirea l-a însoţit pe Sfântul Gheorghe şi în peregrinarea la Sfântul Mormânt, în pustia Iordanului şi în Sfântul Munte Athos. Atunci când trăia în turnul bisericii domneşti din Piatra Neamţ, el străbătea străzile oraşului rostind psalmii în ison, cu glas tare şi rar, zicând: „Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei întâi, ale catismei a doua…”
Când Sfântul Gheorghe trecea prin sate sau pe stradă, unii îi sărutau Psaltirea pe care o purta permanent sub braţ, iar alţii îi dădeau milostenie, ca să se roage pentru ei.
În ziua de 15 august 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe când clopotarul bisericii Sfântul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ se urca în turn să sune clopotele de mobilizare generală a trupelor româneşti în Primul Război Mondial, Moşul Gheorghe Lazăr îşi dădea duhul în mâinile lui Hristos Dumnezeu, cu Psaltirea lângă el.
Sfântul Gheorghe prorocise momentul morţii sale cu câtva timp înainte: „Ei, drăguţă, eu am să mor când s-or tulbura popoarele […] şi la moartea mea va fi sărbătoare şi vor trage clopotele din ţară”.
Petrecut de mii de credincioşi, Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost îngropat în cimitirul oraşului Piatra Neamţ, îmbrăcat în cojocul său, cu Psaltirea şi toiagul alături.