Sfântul Isihie

Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staţionată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraţilor Diocleţian şi a ginerelui său, Maximian Galeriu.Biruinţa repurtată împotriva perşilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să-i persecute pe creştini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt nişte cetăţeni nefolositori societăţii, de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni şi de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtaţi din armată. Astfel au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte prin decapitare soldaţii creştini Pasicrate şi Valention, Nicandru şi Marcian, veteranul Iuliu, cărora le-a urmat ostaşul Isihie.
Sfinţilor Pasicrate şi Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a adresat următoarea doleanţă: „- Te rog, Iuliu, să împlineşti cu bucurie făgăduinţa ca să primeşti cununa pe care Domnul a promis-o credincioşilor Săi şi aminteşte-ţi de mine. Curând şi eu te voi urma”. Iar Iuliu, sărutând pe acest ostaş al lui Hristos, l-a sfătuit să păstreze nestinsă făclia credinţei, neîntinându-şi viaţa cu închinarea la idoli şi la poftele lumeşti. L-a asigurat totodată că năzuinţele sale sufleteşti vor fi împlinite în chip desăvârşit în ceruri.
Sfântul Isihie s-a încununat cu moarte martirică la 15 iunie. Sfinţii Nicandru şi Marcian, care erau de asemenea închişi, au primit cununa muceniciei înaintea Sfântului Isihie, la 8 iunie 298.