Un an bun!

Obişnuim să ne facem urări frumoase la fiecare început de an. Această dorinţă de a exprima faţă de celălalt gânduri bune este una frumoasă. A dori cuiva să aibă parte de bine este plăcut şi înaintea lui Dumnezeu. Este păcat, însă, că aceste urări de bine se opresc doar la realitatea vieţii trecătoare. Când ne spunem „La mulţi ani! „ punem în lucrare virtutea nădejdii, dar este suficient să ieşim din case în primele zile de după sărbători pentru a vedea că realitatea este aceeaşi. Viaţa decurge la fel, cu bune şi cu prea multe rele. Omul de rând şi-a pierdut speranţa în mai bine. Din păcate! Ce ne rezervă viitorul? Nu ştim., dar surprizele pot fi plăcute sau neplăcute. De aceea este bine să fim ancoraţi. În ce? În credinţă şi prin credinţă în Dumnezeu. Chiar înainte de Anul nou m-am întâlnit cu o persoană pe care o cunoşteam din Biserică. După salut, două vorbe şi urări de bine mi-a adresat o rugăminte: „Părinte, rugaţi-vă pentru mine! Mă numesc Cristina şi am fost depistată cu cancer într-o fază destul de avansată”. Are în jur de 40 de ani. Ce mai putem zice? Că suferinţa este omniprezenta şi ca nicio urare care se limitează doar la binele pământesc nu o poate depăşi. Dumnezeu şi credinţa în El transformă suferinţa dintr-o realitate dureroasă şi fără ieşire în cale de mântuire. Aşadar, vă dorim un sincer „la mulţi ani” buni şi frumoşi pe calea mântuirii. Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru cei aflaţi în suferinţă şi pentru... Cristina!