Vrăjile prind doar dacă omul dă drepturi celui rău

- Părinte, oare vrăjile prind întotdeauna?
 - Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului. Adică să dea pricină serioasă şi să nu se fi aranjat corect cu pocăinţa şi spovedania.
De unul care se spovedeşte nu se prind vrăjile, de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru că, atunci când se spovedeşte şi are inimă curată, vrăjitorii nu pot lucra împreună cu diavolii ca
să-l vatăme.
A venit odată la Colibă unul între două vârste cu nişte aere… Cum l-am văzut de departe, am înţeles că are înrâurire diavolească. „Am venit să mă ajuţi, mi-a spus. Roagă-te pentru mine, că fac un an acum de când am nişte dureri înfricoşătoare de cap şi medicii nu află nimic”. „Ai diavol, – i-am spus, – pentru că i-ai dat drepturi să intre în tine”. „Nu am făcut nimic”, – mi-a spus. „Nu ai făcut nimic? – îi spun. Nu ai înşelat o fată? Ei, ea s-a dus şi ţi-a făcut vrăji. Du-te şi cere iertare de la fată, apoi spovedeşte-te şi să-ţi citească exorcisme ca să-ţi afli sănătatea. Dacă tu nu-ţi dai seama de greşala ta şi nu te pocăieşti, toţi duhovnicii lumii de s-ar aduna şi
s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca”. Atunci când vin astfel de oameni, cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitură bună ca să-şi revină.
Un altul mi-a spus că femeia lui are diavol. Stârneşte mereu scandaluri în casă. Se scoală noaptea, îi scoală pe toţi, le răstoarnă pe toate. „Tu te spovedeşti?” – îl întreb. Nu”, – îmi spune.Trebuie să fi dat drepturi diavolului, – îi spun. Nu s-a făcut asta din senin”. În cele din urmă am aflat că s-a dus la un hoge, care i-a dat ceva să stropească în casă pentru noroc şi ca să-i meargă bine la servici, şi nici măcar n-a dat vreo însemnătate acestui lucru. După aceea diavolul treiera prin casa lui.
- Părinte, dacă prind vrăjile, cum se dezleagă ele?
 - Prin pocăinţă şi spovedanie. De aceea trebuie ca mai întâi să se afle pricina pentru care au prins vrăjile, să-şi înţeleagă omul greşala, să se pocăiască şi să se spovedească. Câţi nu vin acolo la Colibă chinuiţi pentru că li s-au făcut vrăji, şi-mi spun: „Fă rugăciune, ca să mă uşurez de chin!” Îmi cer ajutorul, fără să caute şi să afle de unde a început răul, ca să-l îndrepte. Adică să afle în ce au greşit de au prins vrăjile, iar apoi să se pocăiască, să se spovedească, pentru ca să le înceteze chinul.
- Părinte, atunci când omul căruia i s-au făcut vrăji ajunge într-o astfel de stare încât nu se poate ajuta singur pe sine, nu se poate spovedi, etc, îl pot ajuta alţii?
- Pot chema preotul acasă să-i facă Sfântul Maslu sau aghiazmă. Să-i dai să bea aghiazmă, ca să dea răul puţin înapoi şi să intre puţin Hristos înlăuntrul lui. Aşa a făcut o mamă cu copilul ei şi l-a ajutat. Îmi spusese că fiul ei suferea mult, pentru că i se făcuseră vrăji. „Să se ducă să se spovedească” – i-am spus. Părinte, cum să meargă să se spovedească în starea în care este?” – mi-a spus. „Atunci spune-i duhovnicului tău – îi spun, – să vină acasă, să facă aghiazmă şi să-i dea fiului tău să bea aghiazmă. Dar oare o va bea?”. „O va bea”, – îmi spune. „Ei, să începi de la aghiazmă, – îi spun, – şi după aceea încearcă să-l faci pe copil să vorbească cu preotul. Dacă se va spovedi îl va arunca pe diavolul cât colo”. Şi într-adevăr m-a ascultat şi a fost ajutat copilul. După puţin timp s-a putut spovedi şi s-a făcut bine.
O altă femeie, sărmana, ce a făcut? Bărbatul ei s-a încurcat cu nişte vrăjitori şi nici cruce nu voia să poarte. Ca să-l ajute puţin, a cusut pe gulerul sacoului său o cruciuliţă. Odată, când trebuia să treacă pe un pod de cealaltă parte a unui râu, cum a călcat pe pod, a auzit o voce spunându-i: „Taso, Taso, scoate sacoul, ca să trecem împreună peste pod”. Din fericire era frig şi el a spus: „Cum să-l scot? Mi-e frig!” „Scoate-l, scoate-l, să trecem” – a auzit aceeaşi voce. Măi, şi diavolul acesta! Voia să-l arunce de pe pod în apă, dar nu putea pentru că avea cruciuliţa asupra lui. Totuşi, în cele din urmă, l-a aruncat acolo într-un loc. Între timp ai lui l-au căutat toată noaptea şi
l-au găsit pe sărmanul acela” căzut pe pod. Dacă nu era frig şi-ar fi scos sacoul şi diavolul l-ar fi aruncat în mijlocul râului. L-a păzit crucea ce o avea pe reverul său. Credea şi sărmana lui femeie. Dacă nu ar fi avut credinţă, ar fi procedat aşa?