A dat Liverpool-ul pe liniştea Măgurei

DE CURÂND A APĂRUT ÎN PRESTIGIOASA PUBLICAţIE BRITANICĂ FINANCIAL TIMES, care, în suplimentul House&Home la ru­brica Expat Lives, i-a descris viaţa în România. 

 

 

Scriitoare şi jurnalistă în Liverpool, Anglia, a ajuns pentru prima data la Măgura în urmă cu 10 ani. Arabella McIntyre-Brown se afla în vacanţă la Zărneşti când gazdele i-au propus o călătorie de câţiva kilometri cu căruţa, până în satul de poveste din inima munţilor. S-a îndrăgostit imediat de micuţa localitate cu aproximativ 400 de locuitori şi a decis să îşi cumpere o casă de vacanţă. Povestea începe însă cu adevărat abia 5 ani mai târziu, când, în numai un an şi două luni britanica a avut parte de 5 înmormântări în familie, mama, sora, mătuşi. Blocajul psihic nu îi mai dădea voie să lucreze şi singura soluţie găsită a fost să se mute definitiv la Măgura. şi-a reluat viaţa de la zero, iar acum se declară fericită şi mulţumită de pasul făcut. 

 

Locuri regretate abia după dispariţia lor

„Dacă s-ar întâmpla un al treilea război mondial, Măgura e locul ideal pentru a-ţi relua apoi viaţa. Este o caracteristică a oricărui popor, să nu vedem ceea ce avem lângă noi, dar străini ca mine sunt efectiv încântaţi de ceea ce găseşti aici. Copiii nu mai vor să rămână aici, fug în lumea modernă, la Braşov, Bucureşti, în Spania sau America. E trist, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ţara mea, iar astfel de locuri au dispărut. Dar acum lumea îşi dă seama câtă nevoie era de ele”, ne spune Arabella. Crede că o soluţie pentru a salva „comorile” este un mix prin care se pot îmbina stilul modern şi cel tradiţional: „Eu lucrez de acasă, folosesc internetul, dar încerc să păstrez frumuseţea gospodăriei şi toate lucrurile naturale pe care le-am găsit aici. Toate meşteşugurile, dansurile locului, care cred că ar trebui menţinute atât cât mai este posibil, sunt preţioase. Cred că Măgura şi Peştera sunt singurele sate situate în parc naţional din ţară”. Nu are televizor, pentru că dacă ar avea ar fi dependentă de el, însă ascultă Radio BBC online.

 

Vecinii sunt un factor important în România

Unul din lucrurile pe care le apreciază în special în satul românesc este conceptul de „vecin”:  „Ai mei sunt minunaţi, nu aş fi putut trăi aici fără ei, dar am observat că indiferent dacă te plac sau nu, te ajută şi e important să îi ajuţi, să ştii că sunt bine”. De când s-a mutat, casa ei se află într-un continuu proces de renovare, nu a avut mereu bani să întreţină ritmul lucrărilor, dar „începe să arate aşa cum am văzut-o prima dată în minte”. „Am folosit 100 de tone de ciment, dar am păstrat mare parte din stilul caselor din zonă. Pentru încălzire am sobă”. Uneori obişnuieşte să mai socializeze cu alţi străini din Braşov, pe care i-a întâlnit la un centru pentru imigranţi. „Nu simt nevoia să ies prea mult, dar m-au mai vizitat, au venit la mine la prânz. E important că cineva se ocupă de ei şi integrarea lor în societatea românească”. 

 

Adoră viaţa de pustnic

Trăieşte în linişte, alături de cele patru pisici ale sale, una dintre ele fiind „botezată” George, după numele celor mai mulţi săteni din Măgura. „Aici toată lumea e Gheorghe, Gicu, etc”, se amuză Arabella. Ca parte negativă a experienţei româneşti ar aminti felul în care sunt tratate animalele: „Nu am avut parte de astfel de episoade, poate pentru că sunt străină sau poate pentru că pisicile mele sunt îngrijite, însă cred că e păcat că mulţi oameni înţeleg că animalul va coopera dacă eşti violent cu el”.

Deşi peisajele sunt idilice pe timpul iernii, prefer totuşi sezonul cald, când totul devine verde. „În 2010, prima iarnă aici, a fost cu adevărat grea. Am stat şi trei săptămâni fără să ajung la Zărneşti. Dar am început să mă obişnuiesc, îmi fac provizii din timp şi chiar îmi place viaţa de pustnic”. Pentru mâncare foloseşte un supermarket din Zărneşti sau piaţa din oraş, unde preţurile sunt chiar la jumătate faţă de Anglia: „Alimentele depind de sezon, ceea ce îmi aminteşte de copilăria mea”. Spune că activităţile de editare a cărţilor şi workshopurile literare cu elevi de liceu din Braşov şi Bucureşti îi ajung să-şi asigure traiul. Lucrează la trei cărţi în acest moment, una pentru copii, un roman poliţist, respectiv o lucrare în care descrie viaţa în satul său adoptiv. Deşi pare greu de crezut, nu a fost influenţată în decizia de a se muta aici de faptul că prinţul Charles deţine o locuinţă la nici 100 de kilometri. „Nu ştiam acest lucru când am ajuns aici. Dar sunt fanul lui, cred că face o bună imagine României. Mai mult, sora mea chiar l-a cunoscut”, explică scriitoarea britanică. O mai vizitează prieteni englezi, care înainte ştiau de România reţinând bine doar numele Transilvaniei, despre care mulţi credeau că nici nu există: „Vin cu o concepţie, însă sunt extrem de miraţi şi încântaţi de ceea ce găsesc aici şi pleacă acasă cu multe lucruri bune. Sunt norocoasă că sunt aici, am luat o decizie excelentă”, concluzionează scriitoarea.

În Marea Britanie, McIntyre-Brown a lucrat ca jurnalistă pe domeniul economic, a scris mai multe cărţi, printre care şi Liverpool: The First 1000 Years, în 2001, şi a înfiinţat editura Capsica.