A spus DA soţiei, la 94 de ani

Dragostea nu are vârstă. Este un adevăr care nu mai trebuie demonstrat. Dar cine ar fi crezut că, la 94 de ani, poţi să te prezinţi în faţa ofiţerului de stare civilă şi să spui „DA!” iubitei. Iată încă o dovadă că dragostea nu are vârstă, iar sufletul nu conteneşte niciodată să îşi caute jumătatea.
Este povestea comandorului Pavel Verdeş, fost pilot militar, care  s-a născut în 1922 într-un sat din judeţul Cahul, Basarabia, într-o familie de oameni înstăriţi, dar muncitori. A ales să-şi unească destinele sâmbătă, la Braşov. Dar nu a uitat ca, la costumul de civil, să îşi etaleze vulturul, însemnul de înaltă preţuire al piloţilor militari. Aleasa inimii sale este profesoară, Elena Cornea, are 80 de ani, şi are un băiat, Marius Cornea, care lucrează la Primăria din Londra.

Eroul mazilit de comunişti
Pavel Verdeş îşi aminteşte cu plăcere că dragostea pentru zbor i-a fost insuflată de tatăl său, care i-a construit un zmeu,  dar ceea ce l-a determinat să aleagă calea aerului a fost vizita unui ofiţer de aviaţie chiar la el în casă. A absolvit liceul de la Cahul, iar de aici s-a dus să îşi împlinească visul vieţii la Şcoala de aviaţie la Cernăuţi.
Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, când a fost semnat Tratatul de neagresiune între Germania lui Hitler şi Uniunea Sovietică a lui Stalin. Cedarea Basarabiei a avut ca efect un val de represiuni împotriva populaţiei majoritare, mii de execuţii şi deportări. Pavel Verdeş a fugit în România, împreună cu nepoţica, la sora lui, care locuia la Arad.
După ce lucra pe unde a apucat, în cele din urmă a ajuns în la Flotila 3 bombardament din Craiova. Face instructaj pe mai multe tipuri de avioane şi pleacă pe front. A avut de toate ororile războiului, în timpul misiunilor de luptă, în care a fost şi pilot şi mitralior.
„Acolo era un alt sentiment, era tinereţea. Sentimentul de a fi corect şi de a face cât mai multe misiuni să arăţi cât eşti tu de viteaz. Eşti în avion, eşti cu manşa în mână, ai butoanele respective în momentul în care a venit obiectivul, intri în picaj, apeşi pe manşă şi imediat bomba cade. Virezi şi vii acasă. Un zbor destul de normal pentru cel care este acolo destul de greu pentru cel care este în afară”, povestea Pavel Verdeş în urmă cu trei ani, la emisiunea „Braşoveni pentru braşoveni”, realizată de Onelia Pescaru.     

Misiune de sacrificiu – Izolarea Budapestei
Intrarea României în război împotriva Germaniei a presupus multe misiuni la limită pentru comandorul Pavel Verdeş. Cea pe care nu poate să o uite a fost una de sacrificiu, în care bombardierele româneşti trebuiau să izoleze Budapesta de convoaiele cu ajutoare din Germania pentru trupele germano-ungare.
S-a întâmplat în 13 ianuarie 1945. Chiar dacă misiunea fost una de sacrificiu, măiestria piloţilor români a dus la îndeplinirea cu succes a misiunii fără pierderea niciunuia dintre echipajele care au zburat pe cele şapte aeronave Junkers 87 (Ju 86, cunoscute ca STUKA . Abreviere din germană – Sturzkampfflugzeug – bombardier în picaj. Avion de luptă german din timpul celui de-al doilea război mondial, una din cele mai de succes arme folosite de germani în blitzkrieg).
„Alte şase avioane cu militari ruşi însoţeau  formaţia noastră. Generalul rus Selesniov le-a transmis – «Cine loveşte podul, devine Erou al Uniunii Sovietice». La fel şi partea română – cei 14 membri de pe cele 7 avioane au fost asiguraţi că vor primi titlul de erou al naţiunii şi o indemnizaţie aferentă, plus ridicarea în grad. N-avea să se respecte însă  nimic din această promisiune. În schimb, ruşii, care au fost doar însoţitori, au primit toate meritele”, îşi aminteşte Verdeş.

După război, proscris pentru că a luptat pe Frontul din Est
Faptele sale, misiunile duse până la limita sacrificiului, nu i-au adus recunoaştere, ba dimpotrivă. Este unul dintre miile de eroi care au avut de suferit, deşi au luptat împotriva Germaniei naziste, din cauză că au participat la luptele de pe Frontul de Est.
Marea victorie din cel de al Doilea Război nu i-a adus nimic bun. A ajuns la Flotila de aviaţie de la Braşov, dar tot timpul a fost şicanat de regimul instaurat de sovietici. Mai mult, la un moment dat s-a trezit la închisoare fără vreo vină. După trei luni a fost eliberat. la intervenţia lui Corneliu Mănescu, care era adjunct al ministrului Apărării Naţional şi care îl cunoscuse în vizitele de la Braşov.
Pentru a fi scos de pe prima scenă a aviaţiei, a fost trecut rapid cu gradul de comandor (echivalentul colonelului). Aşa ajunge să lucreze la un atelier de reparat material rulant, unde construia planoare inginerul Iosif Şilimon. Devine tehnician principal, iar după ce fabrica de avioane din Braşov, IAR, ajunge producător de tractoare, tehnicienii din aviaţie au început să facă demersurile necesare pentru construirea unei noi uzine aeronautice.
La acea vreme, Pavel Verdeş, împreună  cu inginerii Iosif Şilimon şi Erast Berenţan, au fost în audienţă la Corneliu Mănescu, care le-a promis ajutorul. Aşa a apărut fabrica din Ghimbav, unde comandorul Verdeş a lucrat până la pensionare.
Nici în ziua de astăzi eroul aviaţiei româneşti nu s-a împăcat cu gândul că el şi camarazii săi nu au primit titlul de erou naţional. Din cei 14 piloţi şi mitraliori ai avioanelor care au îndeplinit cu succes misiunea din ianuarie ‘45, doar comandorul Pavel Verdeş mai trăieşte. (newsbv.ro)