Atunci când problemele nu se mai opresc

Locuieşte de ani de zile într-o clădire părăsită, în curtea fostei fabrici de ciocolată din Braşov, alături de câţiva prieteni. „Cu încă unul dintre ei mai dormisem pe unde apucam, iar pe ceilalţi îi cunoşteam, iar când am găsit locul, i-am chemat şi pe ei”, descrie Petru Popa (foto) felul în care au format grupul. Nu ar suferi prea mult pentru condiţiile în care trăieşte, însă gândul care nu îi dă pace este acela că nu poate fi lângă fetiţa lui de 2 ani.  Pentru că nu are o locuinţă a sa şi nici un loc de muncă, Maria i-a fost luată, iar acum stă într-un centru pentru copii. „Mi-am dorit mult un copil şi vreau să o iau. Primul pas, urgent, este să mă angajez undeva, iar apoi, ar exista posibilitatea să primesc o locuinţă socială. Mă gândesc şi la o cameră, cât de mică, în chirie, ca să iau fata cu mine. Doar să am un salariu din care să mă pot ocupa de toate”, ne dezvăluie Petru necazul său.

Anul acesta şi-a pierdut soţia, călcată de tren
A avut şi o soţie, mama Mariei, însă a dispărut dintre noi într-un mod tragic, accidentată de tren în gara din Constanţa. „Aici la Braşov avea doar tatăl, alături de soţia acestuia. Mama ei adevărată şi o soră stau în judeţul Constanţa. A vrut să meargă să le vadă, însă nu I-au explicat bine unde le poate găsi şi a vrut să se întoarcă la Braşov. Mi-a dat mesaj că vine însă am adus-o moartă. A fost prinsă între tampoanele vagoanelor”, povesteşte braşoveanul de 38 de ani. S-a întâmplat în vara acestui an, iar de atunci Mihai a suferit 3 depresii: „Nu îmi mai puteam simţi mâinile şi picioarele. Am ajuns la spital unde mi-au băgat glucoză pentru a-mi reveni. Mai bine mă lua pe mine Dumnezeu”.
Păcălit în Italia de cel mai bun prieten
A lucrat de-a lungul timpului ca paznic sau în construcţii, însă traiul greu şi faptul că nu avea o casă doar pentru el şi familie l-a determinat să-şi încerce, acum un an, norocul la muncă în Italia. Pe atunci avea lângă el şi fata şi soţia. A plecat la drum cu cel mai bun prieten, însă când a ajuns la destinaţie, acesta l-a părăsit. „Abia ajunsesem în autogară, mi-a spus să îl aştept 5 minute şi de atunci nu l-am mai văzut. Am anunţat poliţia, am dormit afară, pe unde am apucat, iar după o săptămână am fost trimis în ţară”, povesteşte Petru trista aventură în străinătate. Când a ajuns la Braşov nu şi-a mai găsit fiica, pe care soţia o dusese la un centru de zi. De atunci nici de muncă nu şi-a mai găsit, iar situaţia lui a devenit tot mai grea.

Totul pentru fetiţa sa
„Trebuie să fac ceva pentru copilul meu. Vreau să-mi văd fata crescând şi să o ajut să aibă o viaţă normală, să îşi aleagă o meserie. Dacă mamă nu mai are, măcar tata să se ocupe de ea atât cât poate de bine. Dacă e nevoie, nu mănânc şi îi dau copilului, doar să o ştiu lângă mine”, îşi descarcă oful tânărul, având lacrimi în ochi. Îşi vede copilul săptămânal, face o cerere în acest sens lunea, iar joia o întâlneşte pentru o oră, două: „E timidă, îmi seamnănă bine. E tristă şi speră că o pot lua acasă într-o zi. Uneori simt că o iau razna şi simt că am o piatră în loc de inimă. Ştiu că o să îmbătrânesc, o să cad la pat, iar dacă îi fac o viaţă bună, fata va fi lângă mine atunci”.
Necazurile lui Petru au început pe vremea când încă stătea cu părinţii lui: „Tata o bătea pe mama, o bate şi acum. Am plecat cu gândul să scap din acel mediu, însă prea bine nu sunt nici eu acum. Mai am 3 fraţi şi două surori, toţi sunt la casa lor, aici în Braşov şi în Sibiu, au o viaţă normală”. Se înţelege cu toţi membrii familiei, care îl mai ajută. „Mai merg şi tatăl soţiei, pun umărul când au nevoie de mine, iar dacă îmi oferă bani, îi refuz şi îi rog să îmi dea  de mâncare. Nu pot să spun, avem o relaţie bună şi oricum nu prea îmi place să le cer nimic. Regretul meu este însă că niciunul din ei nu vrea să ţină fata până mă pun pe picioare”. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai repede şi nu visează decât să găsească un loc de muncă, punct de la care să înceapă să-şi reconstruiască întreaga viaţă.