Balamaua indispensabilului Oprea scârţâie!

De la faza de dinaintea accidentului motociclistului din coloana oficială şi incendiul de la Colectiv, până ieri partidul „interesului naţional” a pierdut jumătate din efectiv! De la milionul cu care se lăuda Oprea prin vară, când aspira chiar la funcţia de premier plin (nu doar interimar) şi până la cei doar 500.000 de acum e o distanţă ca de la cerul pe care sclipeau cele patru stele de general, la văzduhul noros de acum. Nici nu mai contează că milionul era scos din burta prezidentului partidului militarizat a cărui doctrină este să-şi respecte cuvântul dat (cui?), într-un moment în care PSD-ul, cel mai numeros partid, avea doar 500.000 (număraţi bob cu bob la alegerile interne) şi nici că cei 500.000 de acum sunt în realitate doar vreo zecime (cu multă largheţe la numărătoare). Contează radicala schimbare de atitudine şi de ton. Dacă în vară UNPR-ul îşi făcea visuri de mărire, şantajându-şi aliatul majoritar cu pretenţia a nu mai puţin de 50 de locuri de parlamentari pe liste, în schimbul susţinerii la guvernare, în momentul în care Iohannis făcea presiuni să-l înlocuiască pe Ponta cu „guvernul său” (din care nu era exclus să facă parte chiar UNPR-ul!) acum Oprea şi-a scos la iveală rezervele de modestie: partidul său are de ales între a continua alianţa cu PSD (înscrisă la tribunal, vorba lui Dragnea)şi de a merge în alegeri pe contul propriu al jumătăţii de milion de membri.
De la sublim la ridicol nu este decât un pas, zice un dicton celebru şi aceasta se adevereşte în cazul UNPR-ului. Partidul-balama a avut momentele sale astrale atunci când aritmetica parlamentară îl făcea necesar pentru realizarea majorităţii. Fluiditatea politicii, în special după dezmembrarea USL, făceau din Oprea şi ai săi condiţia rămânerii la guvernare. De aici, onorurile şi demnităţile cu care s-a împăunat generalul, până la momentul în care, considerându-se indispensabil (potrivit termen!) a început să facă jocul dublu. Ca românul imparţial, juca şi cu Ponta, de care-l lega o indestructibilă amiciţie, dar şi cu Iohannis, în virtutea respectului pentru cuvântul dat pe care nu i-l ceruse nimeni.
În momentul de faţă, UNPR-ul nu mai este necesar nimănui. Nici PSD-ului, retras benevol de la guvernare şi nici PNL-ului, retras şi el benevol de la pretenţiile de înlocuitor. Valoarea de întrebuinţare: zero! Avem o deja bogată istorie a rolului partidelor-balama, care au fost prezente la guvernări fără a trece vreodată prin filtrul alegerilor. Ca şi PUR-PC, UNPR întâmpină acum o schimbare de paradigmă, în virtutea căreia se cristalizează un soi de dualism de tip american, în care aliaţii de conjunctură joacă un rol tot mai mic, fiind, în consecinţă, supuşi extincţiei.
Soarta partidului-balama se joacă la reuniunea de astăzi a PSD, în care social-democraţii vor decide dacă mai au nevoie de un UNPR de sine stătător sau dacă îl vor „înghiţi”, contra unei funcţii onorifice pentru Oprea. Sau pentru altcineva...