Cacealmaua diasporei

Guvernul Cioloş s-a dat peste cap să asigure cele mai bune condiţii pentru votul românilor din străinătate. Asupra sa au planat amintirile nemulţumirilor şi revoltei celor care la ultimele alegeri au făcut cozi lungi la puţinele secţii de votare deschise, mulţi nemaireuşind
să-şi exprime opţiunile. Guvernul de atunci a mers pe calibrarea valabilă la scrutinurile precedente, când acestea se dovediseră suficiente pentru cei care doriseră, într-adevăr să îşi manifeste preferinţele. A fost, însă, atunci, o mobilizare practic neaşteptată, unică în istoricul alegerilor recente, amplificată de invadarea internetului cu mesaje electorale explicite sau subliminale.
Pentru această rundă guvernul a băgat mîna adânc în buzunarul bugetului şi a amenajat 417 secţii de votare, în toate ţările în care există comunităţi româneşti importante. Nimeni nu a avut chef să se repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu doi ani, cînd un ministru de Externe era să plătească cu capul faptul că aparatul de înregistrare a votului nu fusese calibrat la nişte parametri ce nu putuseră fi evaluaţi.
Această veritabilă ofensivă nu ţine însă cont de o diferenţă specifică. În 2014 au fost alegeri prezidenţiale. Între persoane şi personalităţi bine definite. Între Ponta şi Iohannis, fiecare cu susţinătorii mai mult sau mai puţin fanatici. Dimensiunea votului pozitiv - pentru - a fost serios concurată de aceea a votului negativ. Cine nu a avut o preferinţă expresă, a intenţionat să-şi manifeste măcar dezacordul. Spiritele erau inflamate iar luarea cu asalt a secţiilor de vot era expresia acestui tip de concurenţă.
Acum, în 2016, sunt alegeri parlamentare. Concurează nişte liste, mai mult sau mai puţin anonime. Majoritatea numelor de pe acestea nu spun nimic alegătorilor care trăiesc în străinătate, desprinşi de actualitatea şi realităţile interne. De data aceasta votul nu mai dă sentimentul că va putea fi impusă o anumită decizie. Cei care votează PSD-ul nu sunt convinşi că acesta va accede la guvernare pe o bază majoritară, la fel cum fanii liberalilor nu reuşesc să citească formula de alianţă prin care favoriţii lor vor putea să înscăuneze „guvernul meu”. Această diferenţă generează, dacă nu dezinteres, măcar indiferenţă. Care se va traduce prin absenteism. Pot să pariez că numărul românilor din diaspora care vor merge să voteze va fi practic la jumătatea celui de la precedentele alegeri. ?i că multe centre amenajate cu cheltuială şi efort vor şoma sau vor avea o funcţionare formală. Nu mai vorbesc de faptul că propriii candidaţi, ai diasporei, sunt practic necunoscuţi conaţionalilor lor cărora le cer votul. Aşa încât nu pot să nu bănuiesc că scrutinul parlamentar din diaspora  va fi o cacealma pentru cei care şi-au pus speranţele în el. Dincolo de faptul că nimeni nu mă poate convinge că rolul unei comunităţi care are o prezenţă formală în treburile ţării este să influenţeze şi să modifice  opţiunile majorităţii care va trebui să convieţuiască cu rezultatul voturilor acesteia.
P.S. Asta în cazul în care Iohannis, după o sănătoasă tradiţie instaurată de Băsescu, nu se va deda la uzul „soluţiilor imorale”...