Campania electorală – paşaport pentru puşcărie!

Reţinerea şi – posibil – chiar arestarea primăriţei din Craiova are o semnificaţie cu totul aparte. Venită în funcţie pe urma unui şpăgar notoriu, ea a lăsat impresia unei persoane voluntare, hotărâtă să facă ceva pentru schimbarea imaginii maculate a capitalei olteneşti. Pornea, de asemenea, mai imună la noţiunea de şpagă decât generaţia matură hârşită în ilegalităţi de tot felul, acceptate şi tolerate ca veritabile cutume. Dincolo de nişte zvonuri mai răuvoitoare (ingredient natural al românilor) nu s-au făcut auzite acuzaţii serioase la adresa sa. Până ieri când procurorii DNA au invitat-o la audieri, de unde a ieşit cu tradiţionalele brăţări de oţel.
 Din primele informaţii, Olguţa Vasilescu este acuzată de a fi obţinut nişte foloase necuvenite în timpul campaniei electorale, din partea unor sponsori locali. E vorba de un proiect de reabilitare a faţadelor din centrul vechi şi de un concert al lui Bregovici, de la lansarea campaniei electorale. Deci nu servicii pentru amenajarea propriei locuinţe sau şpăgi cash de genul celor pe care le iau primarii, în mod obişnuit, de la cei cărora le încredinţează lucrări publice.
 Luate la analiză, aceste fapte nu diferă cu nimic de aproape tot ce se întâmplă, pretutindeni, în timpul campaniilor electorale. În România nu s-a născut încă un Trump care să-şi facă campanie pe banii proprii. Banii, la noi, nu sunt ai candidaţilor, care deobicei nu-i au încă, ci ai feluriţilor cetăţeni care îi susţin în ideea unor avantaje viitoare. Nu neapărat ilegale. Dar, faptul că cei mai mulţi bani se câştigă de pe urma contractelor cu statul, îi face pe antreprenorii noştri să trateze cu mare atenţie aceste momente, din care pot rezulta viitoarele contracte. Nimic condamnabil, atâta timp cât nu se înregistrează condiţionări sau tocmeli.
 Lia Olguţa Vasilescu a folosit aceste oportunităţi în folosul colectivităţii – se poate spune. Procurorii spun însă că, pe lângă colectivitate, a beneficiat şi ea de aceste foloase considerate de ei necuvenite. Alta era, desigur, situaţia dacă nu câştiga competiţia pentru primărie.
 “Reţeta” asta oltenească pune în evidenţă o realitate: o campanie electorală pentru o demnitate publică devine un adevărat paşaport pentru puşcărie. Unicul ingredient care trebuie să fie adăugat pentru ca persoana respectivă să facă pasul de la primărie la arest este un denunţător.
 Ori, de când această instituţie, stimulată de nişte modificări legale, a devenit foarte activă, arestările şi condamnările de primari vor curge pe bandă rulantă. Mai ales pentru că, doar cu ce oferă statul, nu se poate face o adevărată campanie. Una câştigătoare…