Când autorităţile lucrează împotriva cetăţeanului

Deşi au trecut mai bine de patru luni de când familia le-a fost împrăştiată de asistentul social din Rupea şi Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Braşov, Adrian şi Irina nu au reuşit nici acum să îşi strângă întreaga familie în noua casă.
Mănăstirea din Buneşti a făcut toate eforturile pentru ca familia să poată avea o casă în care să beneficieze de condiţiile minime creşterii celor 5 copii, iar diverse asociaţii şi familii au dat o mână de ajutor pentru bunăstarea şi fericirea familiei Florea din cartierul Fiser al oraşului Rupea. După ce micuţa Teodora Maria, născută în luna iulie, a ajuns acasă împreună cu mama sa, părinţii au reuşit să-l ia şi pe Marian, de 3 ani, din centrul din Săcele în care fusese internat împreuna cu sora sa mai mică, Argentina. După ce a fost internată o vreme în spital, Argentina a ajuns şi ea acasă, astfel că singurul copil care nu îi are acum pe părinţi alături este Mirela, în vârsta de 7 ani, aflată într-un centru din Codlea. De altfel, DGASPC a cerut în instanţă schimbarea măsurii de plasament de urgenţă în plasament, lucru de neacceptat pentru familia care doreşte ca toţi membrii ei să fie împreună. La prima înfăţişare în faţa instanţei, judecătorul a cerut o anchetă socială la Fiser, pentru a vedea condiţiile în care trăieşte familia. Asistentul social din Rupea a făcut o ancheta socială „din pix”. I s-a cerut să verifice dacă Adrian (căruia familia î spune Gabriel) frecventează şcoala. În loc să meargă la şcoală să verifice acest lucru, asistentul social a transcris o discuţie cu una din maicile de la mănăstire. Problema e că maica era plecată în Grecia  la momentul în care reprezentanta Primăriei Rupea spune că a vorbit cu ea şi recunoaşte că i-a spus că Gabriel este aproape zilnic pe la mănăstire, însă afirmatia a fost făcută în luna iulie, când era vacanţa şcolară. O altă afirmaţie, cel puţin ciudată, mai ales că apare de mai multe ori între „probele” pe care Direcţia le aduce pentru ca Mirela să rămână în custodia DGASPC, este că Irina ar suferi de o boală psihică, însă  ar refuza să meargă la medic pentru confirmarea diagnosticului pus de „specialiştii” DGASPC.
„Aceştia nu sunt capabili să ofere creşterea şi îngrijirea necesare minorilor aflaţi în grija lor, având în vedere faptul că mama nu are capacitatea de a se descurca singură, nu comunică şi nu este răspunzătoare de faptele sale, aceasta fiind bolnavă (necertificată medical), iar concubinul refuză să o ducă la un control medical de specialitate pentru a certifica medical boala şi pentru a urma un tratament adecvat problemei de sănătate” se spune şi în raportul de anchetă socială întocmit de Alina Darabant şi semnat de primarul Nicolae Bardaş (cel care spune că Alina Darabant nu face o mişcare fără acordul lui) şi trimis Tribunalului pentru Minori şi Familie.
Numai că, înainte cu câteva luni ca asistenta socială să pună acest diagnostic în calitate de „medic psihiatru”, una din măicuţe a fost cu Irina la un medic psihiatru, crezând ceea ce îi tot spunea Alina Darabant şi încercând în aceasta situaţie să obţină un certificat de handicap pentru Irina. Surpriză! Specialistul a constatat că Irina nu suferă de nicio boală psihică, singura sa problemă fiind un uşor retard.
Să vă amintim şi cum au fost luaţi cei trei copii din casa familiei Florea. Într-o seara, Gabriel şi un băiat din vecini au avut un joc cu conotaţii sexuale. O vecină a amplificat cele întâmplate şi le-a spus părinţilor acestuia că fiul lor le-a violat copilul. Mirela, care a văzut întreaga scenă, a vrut să spună varianta ei, însă, pentru că părinţii se certau şi fata se băga între ei, Adrian i-a cerut să tacă şi i-a dat o palmă. Înainte cu o zi, fata fusese trasă de pe bicicleta de nişte copii din vecini şi aşa se explică zgârieturile de la coate şi genunchi, iar bătaia zdravănă pe care i-ar fi dat-o tatăl a fost acea palmă. Mai mult, familia din vecini a ţinut-o pe minoră împotriva voinţei sale şi a părinţilor peste noapte, iar a doua zi a chemat-o pe Alina Darabant, asistenta socială din Rupea. Fără să discute cu familia Mirelei sau măcar cu ceilalţi vecini, asistenta socială a luat de bună declaraţia femeii la care a dormit Mirela şi a dus-o pe aceasta mai întâi la spital, de unde a ajuns în centrul de la Codlea. Aşadar, pe lângă meseria de medic psihiatru, Alina Darabant mai este şi poliţist sau procuror (încă nu am aflat clar care din cele două meserii). Cea mai interesantă meserie a acesteia însă rămâne un mister, la fel ca locul în care se afla un alt copil al familiei Florea. Înainte de naşterea Mirelei, cei doi soţi au avut o fată, pe nume ... Mirela. Când micuta era la spital cu mama ei, Alina Darabant a avut o întâlnire cu Adrian. „Locuiam la demisol în casa socrilor. A venit Alina şi mi-a zis că nu am condiţii acolo şi mi-a cerut să semnez că îi dau fetiţa, pentru că oricum mi-o ia, pentru ca nu am condiţii. Mi-a zis că dacă mă răzgândesc, e caz de închisoare. De frică, am semnat şi nu m-am mai răzgândit, mai ales că era şi cu un poliţist”, povesteşte Adrian. Când face „inventarul” copiilor Irinei, Serviciul de Asistenţă Sociala al UAT Rupea „uită” de această fată. Cu siguranţă, Alina Darabant poate explica omisiunea. Cea mai nevinovată dintre „greşelile” asistentului social este declaraţia că familia extinsă a lui Adrian nu comunică cu acesta, deşi chiar şi noi am luat legătura de mai multe ori cu acesta prin intermediul fratelui său, care locuieşte la 50 de metri distanţă şi care are telefon, iar familia fratelui vorbeşte despre acesta despre un frate adevărat. O altă declaraţie „nevinovată” este cea potrivit căreia autorităţile locale au făcut tot ce le stă în putinţă să îl determine pe Adrian să obţină ajutorul social. Poate că aşa stau lucrurile, însă Adrian a trimis un mail la Primăria Rupea în care cerea să i se spună ce acte îi sunt necesare în acest sens. Răspunsul a fost unul care arată clar dorinţa autorităţilor de a-l ajuta pe acest om, adică i s-a cerut sa meargă personal la Primărie, deoarece depinde de la o persoană la alta. Adică să facă un drum de 10 kilometri dus doar ca să afle ce acte îi sunt necesare. Și povestea nu s-a încheiat, chiar dacă, deocamdată, îi punem punct.