Carmen, un scenariu de film: Coşmarul de peste 3 ani al femeii plimbate prin clinici de psihiatrie, de cei care i-au vândut apoi casele din Braşov şi Sfântu Gheorghe

Din acest spital, Carmen a fost externată după 3 ani, în data de 18 august 2017, în urma unui Memoriu trimis de Asociatia Catharsis Braşov la Ministerul Sănătăţii.

În această vară aţi putut afla din paginile ziarului nostru povestea lui Carmen, o femeie care şi-a pierdut apartamentele din Braşov şi Sfântu Gheorghe şi a fost internată mai mulţi ani în câteva clinici de psihiatrie din Oltenia. De trei luni, Carmen este liberă şi acum au apărut amănunte din povestea ei pentru care un scenarist de la Hollywood ar fi invidios. Preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov, Azota Popescu, a aflat ce s-a întâmplat cu Carmen şi a făcut tot ce a putut să o vadă pe aceasta din nou liberă. Drama prin care a trecut femeia este cu atât mai mare cu cât ea nu suferă de afecţiuni psihiatrice. „Având discernământ, Carmen a conştientizat permanent că este victimă a unor abuzuri fără sfârşit şi, de când este liberă, încearcă să-şi recupereze tot ceea ce i s-a luat: demnitatea, libertatea, identitatea”, explică Azota Popescu (foto).
Multe întrebări au chinuit-o pe Carmen în toţi aceşti ani în care a stat printre cei bolnavi mintal, astfel că femeia a cerut sprijin Asociaţiei Catharsis. Cu ajutorul avocaţilor, Carmen a intrat în posesia dosarului care a pus-o sub interdicţie judecătorească şi tutelă, în 30 septembrie 2014. Un dosar stufos, iniţiat de familia Nebunu Dumitru şi Elena din Craiova, în 20 februarie 2014, în calitate de Samariteanul milos.

Primul şoc, în toamna lui 2013
Spre sfârşitul toamnei anului 2013, loviturile au început să curgă una după alta pentru Carmen.
„Patru ani s-au împlinit zilele acestea, de când răul s-a cuibărit în viaţa lui Carmen şi a mamei sale. Era o zi friguroasă de iarnă. Carmen ieşise la plimbarea cu Fonfi, cel mai bun prieten al ei, un metis, pe care-l iubea ca pe un copil. Când s-au întors, n-au mai putut intra în casă. Cheia nu mai intra în butuc. A simţit că i se face rău. Un rău greu, o senzaţie necunoscută până atunci. A rămas şocată în faţa uşii. Nu-i venea să creadă. Tot încerca să bage cheia în butuc. Dar butucul refuza să se deschidă. Cineva schimbase butucul. Cineva. Cine, cine oare şi de ce, s-a întrebat Carmen multă vreme. A vrut să anunţe Poliţia, dar nu avea mobilul. Telefonul rămăsese în casă, pe masa din bucătărie, într-un rucsac, în care ţinea permanent buletinul. S-a dus la mama ei, care locuia în blocul alăturat. Nu vroia să-i spună adevărul, ca nu cumva, să i se facă rău. Dar, văzând-o speriată, mama a intuit imediat, că s-a întâmplat ceva grav. «Spargem?», a spus mama. Îngrozite, mama şi fiica au amuţit. De frică, de spaimă, neputincioase fiind, s-au resemnat. Mama avea 84 de ani şi greu se mai ţinea pe picioare. Carmen îi purta de grijă, se vedeau zilnic, făceau cumpărături, găteau şi mâncau împreună. Dar, din acest moment, viaţa lor a devenit un coşmar”, povesteşte Azota Popescu.
Nici nu a trecut bine şocul pierderii locuinţei, când, după o altă plimbare cu căţeluşul, în 2 februarie 2014, Carmen a avut un al doilea şoc. Întoarsă de la plimbarea cu Fonfi, femeia a văzut că o persoană bătea la geamul de la bucătăria locuinţei mamei sale şi o alta la uşă. Câinele s-a speriat şi lătra. În faţa blocului apăruseră două maşini, Poliţia şi cei de la SMURD. Nici astăzi nu ştie ce s-a întâmplat. Cert este, că mama ei a fost dusă cu Ambulanţa la spital şi a fost internată, deşi Carmen o lăsase acasă bine şi liniştită. Urma s-o caute a doua zi la spital, dar n-a mai apucat. În dimineaţa zilei următoare, 3 februarie 2014, după plimbarea matinală cu Fonfi, Carmen a intrat în bucătărie ca să pregătească micul dejun şi să-i dea de mâncare lui Fonfi. Îşi făcea două ochiuri, când deodată s-a deschis uşa de la intrare. Erau trei bărbaţi, dintre care, unul poliţist. Poliţistul, fluturând intr-o mână buletinul lui Carmen, a privit-o fix în ochi şi i-a spus răspicat: «Eutanasiere! Şi, aveţi un câine, unde este?». Privind câinele, care mânca pe hol, poliţistul a repetat, «Eutanasiere! Şi, ca să nu ne mai chinuim, haideţi la spital!». Poliţistul a dat un telefon. A chemat pe cineva să-l ia pe Fonfi.

Vecinii i-au preluat controlul asupra vieţii
Carmen era în stare de şoc. Îl iubea pe Fonfi atât de mult, încât nu concepea ideea că cineva ar putea să-i despartă. Efectiv, nu înţelegea ce se întâmplă. Carmen a ieşit din apartament condusă de poliţist, fără să-şi ia ceva, fără să închidă uşa. Pe hol erau câţiva vecini. Printre aceştia, Carmen i-a zărit pe Nebunu Dumitru şi Nebunu Elena din Craiova. Vechi cunoştinţe ale mamei sale, din tinereţe. Oameni pe care Carmen şi tatăl său nu i-au agreat niciodată, şi, ca atare, nu prea comunicau. Ambulanţa a dus-o pe Carmen la Spitalul Judeţean din Sfântu Gheorghe. Medicul de gardă i-a spus poliţistului că nu are nimic. După care, Carmen a fost dusă cu Ambulanţa la Spitalul de Psihiatrie şi a fost internată, fără voia ei, nevoluntar, cum zice legea. După internare, Carmen a fost căutată de Nebunu Dumitru şi Elena, care i-au dat o pijama şi un pachet de ţigări, spunåndu-i, că este mai bine pentru ea să stea câteva zile în spital, pentru că este bolnavă. Deşi Carmen era sănătoasă şi nu avea motive să fie internată, povesteşte Azota Popescu. Din câte se pare, mama de 84 de ani a fost externată a doua zi, iar o vecină spune că a făcut un şoc foarte puternic în momentul în care a văzut fiica ei nu este acasă şi, mai ales, când a auzit că fusese internată la psihiatrie. De supărare, bătrâna a făcut infarct în acea noapte şi a decedat.
„Lui Carmen nu i-a spus nimeni nimic. Nebunu Dumitru şi Elena au înormântat-o pe mama lui Carmen într-un cimitir din Braşov, unde fusese îmormântat şi soţul ei. Carmen n-a ştiut nimic. Precizez că familia lui Carmen a locuit aproximatiov 50 de ani în Braşov”, a mai spus Azota Popescu. În data de 11 februarie 2014, Carmen a fost externată şi transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Psihiatrie Craiova. Aici, Carmen a fost întâmpinată de soţii Nebunu şi de fiica lor, Loredana Maria Pană, medic la Spitalul Judeţean Craiova. Pe 18 februarie, şeful Clinicii de Psihiatrie Craiova, prof. univ. dr. George Banu, a eliberat o adeverinţă medicală pentru Carmen, cu domiciliul în Sfântu Gheorghe, suferind de schizofrenie paranoidă. Pe 20 februarie 2014, soţii Nebunu, Dumitru şi Elena, au cerut Judecătoriei Craiova punerea lui Carmen sub interdicţie judecătorească şi numirea lor ca tutori, motivând că aceasta „suferă de debilitate mintală, nu are discernământ, fiind diagnosticată cu schizofrenie paranoidă”. Şi aşa a început coşmarul de peste 3 ani al femeii plimbate prin clinici de psihiatrie, departe de casele pe care le deţinea şi pe care cei doi soţi din Craiova aveau să le vândă. Şi povestea nu s-a încheiat aici!