Centrul Olimpic Viitorul s-a reunit după treizeci de ani!

La finalul săptămânii trecute, pe „sinteticul” de la Liceul „Remus Răduleţ”, nişte tipi trecuţi de prima tinereţe au încins o miuţă, ca pe vremuri. Erau băieţii care acum treizeci de ani terminau junioratul la Centrul Olimpic Viitorul, Tricolorul cum se numea iniţial, luându-şi zborul care încotro. La liga I au ajuns portarul Todericiu, fundaşul Pârvu, atacanţii Tikossy şi Selymes. Sute de meciuri la liga a doua au avut Petruş şi Drăganoiu, deşi ambii au fost debutaţi şi la prima ligă de regretatul Costică Ştefănescu, antrenorul lui FCM Braşov la finalul anilor ‘80. La fel, Marian Chiric, un mijlocaş extrem de talentat, care a cochetat cu Tractorul pentru a ajunge la Nitramonia Făgăraş, loc unde s-a şi stabilit. Sau Răzvan Pancu, ani la rând mijlocaşul de nădejde al lui Paul Enache. La liga a treia au evoluat Felix Mihalcea, Liviu Niţuică şi Sorin Şerbănucă, la Torpedo Zărneşti, Robert Hegeduş, la Precizia Săcele, ca şi Marcel Bădescu. La Miercurea Ciuc a jucat Zoli Pall, acum un prosper om de afaceri, dar cu fotbalul în sânge, dovada că şi-a făcut propria echipă de old boys, Dynavit, ani la rând campioana Superligii de minifotbal. În fine, alte vremuri, nu are rost să perorăm pe acest subiect.

Radu Ţuţuianu şi Cezar Ardelean, pe banca tehnică, la fel ca acum trei decenii
La întâlnirea de suflet, au participat şi doi din antrenorii ce au pregătit Centrul Olimpic Viitorul, Radu Ţuţuianu şi Cezar Ardelean, ajunşi la o frumoasă vârsta după ce au antrenat generaţii întregi de fotbalişti, primul la CSS Braşovia, al doilea la FCM Braşov. Aceştia nu s-au sfiit să dea indicaţii şi să îşi tachineze foştii elevi pentru execuţiile mai stângace sau viteza de joc, mult redusă. Scorul partidei nu vi-l putem spune pentru că cel desemnat cu acest aspect, a …plecat mai repede. Cert este ca sigur au învins cei cu circumferinţa abdomenului mai redusă.

Comentariile de după joc, la cârciuma unui fost fotbalist
După întâlnirea unor oameni ce nu s-au văzut de treizeci de ani, un fotbal scurt de 40 de minute, următoarea atracţie pe ordinea de zi a fost depanarea amintirilor servind cina, specialitatea casei, „gyros” cum numai la Virgil se face şi golirea mai multor carafe de vin, care au venit la fix după arşiţa de afară.
Apropo de cârciumar, Virgil Marin, pe vremuri a fost un vajnic fundaş la Romradiatoare, ce nu putea fi depăşit şi de minge şi de adversar concomitent, cineva trebuia să cedeze.
La banchet, unul din cele mai în verva personaje a fost profesorul  de matematică şi diriginte al băieţilor cu mingea cu hexagoane, Emil Cazan.
Deşi om al cifrelor, „dirigu’” nu şi-a pierdut  harul povestirii, depanând amintiri cu şi despre cei la a căror petrecere fusese invitat.
Acţiunea s-a terminat târziu, în noapte, cu promisiunea fermă de a se întâlni mai des şi a nu mai aştepta alţi 5 ani pentru o convocare, aceasta fiind a treia după revederile de 20 şi 25 de ani.