Cetăţeanul Turmentat: “Eu de ce votez?”

Actuala campanie electorală poate primi, fără nici o reţinere, titlul de „cea mai plicticoasă”, „cea mai neinteresantă” şi „cea mai neadecvată scopului său”.
Care scop consta în a prezenta publicului cu drag de vot ofertele partidelor angajate în competiţie. Pentru primar al Capitalei – cea mai importantă funcţie din administraţia locală – au fost aruncaţi în arenă candidaţi lipsiţi de carismă şi de competenţe. Desigur, nu există o şcoală de primari, funcţia asta se învaţă din mers, însă un minim de aptitudini este necesar pentru a se sugera măcar faptul că cei care votează aleg pe cine trebuie. Dintre cei vreo zece candidaţi, doar 4-5 pot fi consideraţi mai răsăriţi, în spatele lor aflându-se formaţiuni politice cu oarecare pondere. Totuşi, alegătorul neturmentat ar fi trebuit să ştie ce e capabilă să facă doamna Firea, de exemplu. Gazetar cu experienţă, domnia sa şi-a ratat cariera de manager, falimentând publicaţiile peste care o pusese Voiculescu şefă. Ceva mai mult succes a avut din punct de vedere matrimonial, măritându-se cu un primar pe care probabil că l-a mai coordonat din când în când. În criza de resurse umane a PSD, timorat de raidurile DNA, candidatura ei a apărut ca o şansă de a nu-i expune pe alţii unui eventual eşec. Liberalii, care şi-au dat cu stângul în dreptul promovând votul dintr-un singur tur, s-au dezmeticit abia când a fost limpede că în acest sistem nu au nici o şansă. Au epuizat vreo trei candidaţi până când au ajuns la premierul-fantomă Predoiu, persoană lipsită de vino’ncoa şi, practic, necunoscut marelui public. Nicuşor Dan a trebuit să-şi inventeze un partid ca să poată candida de pe platforma unui luptător pentru cauze pierdute, lumea asimilându-l comicei campanii de reconstruire a Halei Matache, obiectiv urban lipsit de orice valoare arhitecturală. Despre Turcescu poate că nici n-ar mai trebui să vorbim, el devenind un personaj exotic după penibila sa deconspirare, definitiv compromis de susţinerea lui Băsescu.

Sondajele par să indice o victorie sigură a Gabrielei Firea, urmată de Nicuşor Dan, ca recipient al unei drepte confuze, candidatului liberal nerevenindu-i decât un loc pe podiumul inutil al finalei.

Dacă Oprescu nu ar fi avut surpriza ca, împotriva convingerilor sale, DNA-ul să-i ia urma, ar fi câştigat cu siguranţă competiţia. Ce s-a făcut în mandatele sale este evident, palpabil şi bucureştenii asta vor, să pipăie, nu să asculte vorbe. Aceasta cea de-a şaptea rundă electorală locală îşi va arăta urmările mai puţin în planul administraţiei, cât a efectelor sale colaterale în partide. Cota Gabrielei Firea va creşte considerabil (şi nejustificat) într-un PSD plin deja de lideri cercetaţi sau condamnaţi, în timp ce la liberali conducerea bicefală va suporta consecinţele acestui veritabil dezastru, pe care şi l-au făcut cu mâna lor, nefiind exclus ca fantoma „marelui partid liberal” să dispară şi să lase în loc două partide mai mici dar mai coerente. Vom vedea.