Cine n-are babe, să-şi cumpere

Bunicile de la ţară îşi învaţă nepoatele (pe cele care au chef să asculte) să facă ciorapi sau mănuşi de lână. La oraş, însă, bunicile ţin pasul cu trendul hand-made, pe care îl inovează constant. O dovedeşte Târgul Babelor, care a avut loc în week-end, la Centrul Cultural Reduta. Mai multe „babe” şi-au adus creaţiile lor şi au aşteptat clienţii, cărora le ofereau şi poveşti.

Orban Ibolya: Folosesc materialele pe care alţii le aruncă
Că e bine să asculţi de cei mai în vârstă, chiar dacă ţi se pare imposibil, o demonstrează Orban Ibolya. Lucrează cam de toate, după cum spune. La târg a venit cu pulovere croşetate, cu căciuli, dar şi alte obiecte realizate din lână împâslită. „Fac multe lucruri acum, toamna fac altele, folosesc toate materialele pe care, de regulă, alţii le aruncă. E un fel de reciclare. Suntem dintr-o familie care iubeşte natura şi o protejează. Am şi un pic de talent, nu am făcut o şcoală pe asta, dar am talent şi am practicat mult timp, din copilărie. Mămica mă obliga să fac asta. Ştia ea de ce. Nu îmi pare rău şi mă gândesc cu multă dragoste la părinţii mei, care m-au învăţat să apreciez lucrurile mici”, spune braşoveanca.
Acum cea care o „obligă” să lucreze este viaţa. Are o pensie mică, spune ea, din care nu ar reuşi să se descurce, însă lucrurile pe care le creează îi suplimentează venitul. „Nu se poate trăi din ceea ce fac eu, din lucrul de mână, dar asta ajută”, punctează creatoarea.

Valeria Neuvirt şi-a „inventat” singură meşteşugul
O altă masă, o altă „babă”, un alt talent. Valeria Neuvirt face păpuşi din pănuşi de porumb. De vreo patru ani. Înainte făcea diferite lucruri din sfoară. Şi acum mai lucrează cu ea, dar s-a axat mai mult pe păpuşile din foi de porumb. A învăţat singură această artă, una care ia destul de mult timp. „Materia primă e mai greu de găsit aici, în zona asta, dar mie mi le trimite sora mea, de la Târgu Mureş. Depinde de păpuşa creată şi cât durează crearea ei. Sunt mai multe operaţiuni, care începe cu foaia de porumb udă. La final se aplică o culoare. Eu le vopsesc cu vopsea de ouă, dar se pot face şi amestecuri din plante. Cu păpuşile îngeraşi am început şi ele sunt cele care se vând cel mai bine”, spune artista.
Soţul ei este şi el un creator de artă. În primul rând este profesor de pictură-sculptură, la Palatul Copiilor. Însă el pictează şi diferite cutii (pentru şerveţele, cutiuţe de bijuterii etc), care amintesc de laviţele şi lăzile ce se aflau în casa bunicilor.

Luli Ghiza  şi „prostiile” pline de culoare
La o altă masă am întâlnit-o pe Luli Ghiza, o „babă” care s-a prezentat nu cu croşeturi, ci cu aranjamente de tot soiul, şi pentru cei pretenţioşi, şi pentru cei mai puţin pretenţioşi. Buburuze în vârful unui băţ de frigăruie, aranjamente cu pene de fazan, mărţişoare din lână împăslită (unele ale norei sale, Electra Ghiza) erau doar câteva dintre lucrurile prezentate. „Ca să pierd timpul, mă ocup de prostii. Nu pot sta un minut. Eu am şi o problemă, am fost operată la cap de şase ori şi nu aud, însă socializeze foarte bine şi mă bucur că încă trăiesc. Mă distrează ce fac, e o plăcere nebună şi când mă apucă, nu mă mai las, deşi fac dezordine, îmi place să şi desenez”, ne spune Luli Ghiza. Sunt lucruri pe care le creează pe moment, nu caută inspiraţie undeva anume. „Asta vine de la Dumnezeu. Talentul vine de la Dumnezeu. Mama era talentată, tatăl meu era talentat”, încheie creatoarea.