Cine pică? Moţiunea sau guvernul?

O atmosferă de sărbătoare domneşte în PNL şi nu lipsesc decât sticlele de şampanie din care să se închine pentru victorie. Încurajări majore vin din partea preşedintelui, care nu are nicio îndoială că de joi va începe o nouă epocă şi că va avea în sfârşit „guvernul său”, după ce a suferit doi ani şi mai bine de pe urma asupririi pesedisto-aldiste. Starea aceasta de spirit nu are termen de comparaţie în niciuna dintre situaţiile asemănătoare în care schimbarea a fost pe muchie de cuţit. Realitatea este că dintre toate tentativele de a da jos Guvernul - unele în care Orban s-a acoperit de ridicol - aceasta pare să aibă cele mai mari şanse, pe care le datorează degringoladei instalate în partidul de guvernământ după eşecurile în serie din ultima perioadă, care au debutat cu alegerile europarlamentare şi au continuat cu încarcerarea preşedintelui, culminând cu defecţiunea ALDE şi cu neinspirata candidatură a Rovanei Plumb pentru postul de comisar european. Partidul a fost „lucrat” din greu de foştii săi membri, între care şi un preşedinte, pierzând rând pe rând membrii cu care forma majoritatea lejeră ce îi permitea să guverneze, momentul actual caracterizându-se printr-o pronunţată nesiguranţă în privinţa realizării numărului de votanţi (de fapt de nevotanţi) necesar pentru a-şi păstra statutul. Dacă opoziţia liberală exultă, restul este circumspect. Ungurii  zic că votează, dar nu la vedere (ceea ce lasă locul unor semne de întrebare) în timp ce USR-ul priveşte cu rezerve eventuala preluare a puterii, ezitând să o cauţioneze în absenţa unui program clar şi mai ales a unor alegeri anticipate. Cei mai activi moţionari sunt, cel puţin în aparenţă, proromânii lui Ponta, ajunşi în situaţia paradoxală de a-şi nega propria orientare politică de stânga. Cred însă că aici este punctul nevralgic al acestor alianţe contra naturii şi că pe unii dintre disidenţii aceştia mizează PSD pentru neutralizarea moţiunii.

Cel mai interesant aspect al situaţiei rămâne însă lipsa de orizont a acestei campanii: în cazul în care moţiunea trece, ce va câştiga opoziţia? Sau liberalii? O guvernare minoritară în cel mai bun caz, din care nu se vor alege decât cu belelele haosului care se va instala pentru anul rămas până la scrutinul parlamentar. Cu consecinţele electorale de rigoare. Orban nu are încă habar cu cine şi cum va guverna şi cu atât mai puţin de sprijinul pe care l-ar putea aştepta din partea aliaţilor de circumstanţă. Pentru că realitatea este că liberalii sunt la fel de izolaţii politic ca şi social democraţii, neavând aliaţi naturali. Nici userştii şi nici pemepiştii - cu atât mai puţin maghiarii - nu vor fi fericiţi să defileze sub comanda lui Iohannis în alaiul dirijat de un Orban pe care nimeni nu îl consideră capabil să se ridice la nivelul condiţiei de premier.

Pe de altă parte, funcţionează de obicei un mecanism natural care face ca cel care se află în posesia prăzii să fie copleşit de adrenalina necesităţii de a o păstra. Chiar şi actualii disidenţi din PSD nu văd cu ochi buni o schimbare care nu le va fi de niciun folos şi din care vor pierde şi beneficiile pe care le mai au. De aceea iese complet din discuţie ideea unor alegeri anticipate care i-ar face să renunţe de bunăvoie la privilegiile deloc de neglijat ale unui an de mandat.

 Aşa încât este greu să bagi mâna în foc: cine va pica - moţiunea sau guvernul? O vorbă din bătrâni spune că nu e indicat să zici „hop” înainte de a sări pârleazul. După aia poţi să zici orice.