Consultări conspirative

Episodul întâlnirii secrete dintre preşedintele Iohannis şi „alde” Chip & Dale - Tăriceanu şi Constantin - constituie episodul cel mai neserios - nu reuşesc să găsesc alt termen care să definească această întâmplare - al preparativelor pentru viitoarea guvernare. Angajaţi într-o alianţă ce părea bătută în cuie, coliderii ALDE nu au rezistat cântecului de sirenă al sopranului de la Cotroceni şi s-au dus la Vila Lac 2 să stea la taclale neinstituţionale. Nu ştim ce au discutat şi probabil că n-am fi ştiut nici că s-au întâlnit fără indiscreţiile unei prese ajutate discret de omniprezentele „servicii”. În nici un caz despre vreo altă alianţă - cum ne asigură preşedintele dat în vileag, în timp ce Tăriceanu nu spune nimic. Pe bună dreptate, Dragnea nu înţelege, dar nici nu-l lămureşte nimeni. Întâmplarea rămâne în coadă de peşte, dar ridică câteva întrebări. În primul rând, cât de serios este angajamentul liberalo-umanist, considerat până la acest episod unul în afara oricărei discuţii. Dacă despre conversaţiile lui Tăriceanu cu foşti colegi tehno-liberali nu avem prea multe a comenta - fiind evident că aceştia  nu-i puteau oferi nici măcar cioara de pe gardul Cotrocenilor - nu acelaşi lucru se poate spune despre contactul „informal” cu titularul locaţiei. În primul rând este greu de înţeles  - constituţional - intervenţia prezidenţială, tentativa sa de a constitui o majoritate dincolo de limitele aritmeticii. Modelul „Băsescu” este însă molipsitor şi poate că bătrâna Constituţie ar trebui modificată în sensul că ce nu face aritmetica poate să facă  un preşedinte în exerciţiu. Nu ştiu ce explicaţii îi va fi dat până la urmă Tăriceanu nedumeritului Dragnea şi cât de convingătoare au putut fi acestea . Cu siguranţă, însă, că întâmplarea asta a afectat considerabil încrederea în soliditatea coaliţiei. Pot să pariez că liderul PSD se gândeşte deja la punerea în practică a unei „soluţii maghiare” printr-o prelungire - nu imediată -  a parteneriatului parlamentar deja evocat cu UDMR, cu unul guvernamental. Pentru partenerul majoritar al unei alianţe există întotdeauna riscul ca minoritarul sau minoritarii să îl lase în ofside când îi este lumea mai dragă pentru oferte ce nu pot fi refuzate. În cazul de faţă norocul social-democraţilor constă în faptul că nici măcar Iohannis nu ar putea să combine toate elementele ecuaţiei guvernamentale într-un tot stabil şi funcţional. Social-democraţilor le-ar fi suficienţi doar parlamentarii minorităţilor pentru a trece hopul nominalizării - ca să nu mai vorbim despre „odioasa” racolare a numărului necesar de parlamentari ce lipsesc pentru a face majoritatea de care se teme Iohannis.
Una peste alta, întâlnirea clandestină de la Vila Lac 2 (sau 3?) pune la încercare, încă din start, o alianţă gândită şi programată pe termen lung. Ceea ce arată cât de volatilă este atmosfera politică şi cât de lipsite de cunoştinţe doctrinare sunt formaţiunile politice pentru care dreapta şi stânga ar trebui marcate prin semne de circulaţie.