Copiii majori au obligaţia să plătească pensie de întreţinere părinţilor, bunicilor şi străbunicilor

Deputatul PSD, Dumitru Gherman, a depus la Parlament o iniţiativă legislativă prin care copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină material, prin plata unei pensii, părinţii, părinţii vitregi, bunicii şi străbunicii, refuzul de a face acest lucru constituind infracţiune şi pedepsindu-se cu închisoare de la şase luni la 3 ani sau amendă. Proiectul a fost semnat de alţi 73 de senatori şi deputaţi PSD şi unul de la minorităţi.
Iniţiatorii spun că este nevoie de o astfel de lege din cauza migraţiei forţei de muncă în străinătate, a cazurilor de bătrâni abandonaţi şi a discriminării generate de faptul că există obligaţia de a creşte un copil, dar nu şi cea de avea grijă de un bătrân. Proiectul prevede şi pedepse cu închisoarea pentru cei care, din „rea-credinţă”, nu plătesc pensia de sprijin timp de două luni.
„Ne aflăm într-o lume în care normele morale se dovedesc a nu mai fi suficiente pentru a crea obligaţii reciproce între oameni, nici chiar între membrii aceleiaşi familii, dezumanizarea sub influenţa banilor, egoismul şi lupta pentru dobândirea averilor create prin munca părinţilor şi bunicilor, determinându-i pe tineri să uite că au şi nu numai drepturi”, se spune în expunerea de motive a „Legii recunoştinţei intre generaţii”.

Potrivit iniţiativei legislative:
- Copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă, aflaţi în dificultate, necesitând sprijin material (art. 7, alin. 2);
- Dacă nu există un contract scris, ori testament, privind întreţinerea părinţilor (…) problema achitării pensiei de întreţinere de către copiii majori se soluţionează pe cale amiabilă între părţi (art. 7, alin. 3);
- Cuantumul pensiei de întreţinere se stabileşte de instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă plătită lunar, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinţilor şi a copiilor, precum şi de alte împrejurări relevante (art. 7, alin. 4)
- Cuantumul întreţinerii datorate de copii pentru părinţii lor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane (…) nu poate depăşi o cincime din venitul net lunar (art. 7, alin. 8) .
Obligaţiile se referă nu numai la părinţii naturali, ci şi la părinţii vitregi, bunici şi străbunici. Legea prevede, pe de altă parte, că şi bunicii sunt obligaţi să întreţină „nepoţii minori, care necesită sprijin material, aflaţi în imposibilitatea întreţinerii lor de către părinţi”.

Extrase din expunerea de motive:
- Unitatea dintre drepturile şi obligaţiile reciproce, intre repartizarea avantajelor şi poverilor economice, sociale, culturale şi morale constituie fundamentul solidarităţii intre generaţii;
- Marea migraţie a forţei de muncă tinere din România, spre state din vestul Europei, îndeosebi după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, are un impact economic, social şi uman incalculabil, efectele negative încep deja să se manifeste, cu deosebire asupra persoanelor vârstnice, aflate la capăt de drum, fără putere şi, în cele mai multe cazuri bolnave şi lipsite de sprijinul şi afecţiunea copiilor sau a nepoţilor;
- Sunt tot mai numeroase cazurile de bătrâni abandonaţi în România, care nu invocă neapărat lipsa mijloacelor materiale pentru subzistenţă, dar care nu au mai fost vizitaţi de copii sau de nepoţi de ani de zile;
- Este vorba de un nou tip de abandon de care suferă persoanele vârstnice, abandonul emoţional, temă pe care ar trebui să o abordăm nu numai din punct de vedere sociologic, ci şi din punct de vedere legislativ;
- Aplicarea de rele tratamente copilului minor sau abandonul acestuia de către părinţi, se pedepseşte cu închisoarea, conform Codului Penal, mergând până la decăderea din drepturile părinteşti. Oare, a avea grija unui bătrân cu pensie şi cu diverse proprietăţi, este mai grea decât creşterea şi educarea unui copil până la vârsta de 26 de ani, fără venituri şi fără proprietăţi, sau e vorba de o discriminare? Atunci de ce să privim diferit cele două perioade din viaţa unui om?

Pedepse cu închisoarea
În proiectul de lege sunt prevăzute şi sancţiuni. „Fapta unei persoane care încalcă cu vinovăţie prevederile prezentei legi contituie infracţiune şi se sancţionează conform articolului 305 din Codul Penal privind infracţiuni contra familiei”. Astfel, pedeapsa este de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, pentru cazurile de „părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor”. Pentru situaţia de „neplată cu rea-credinţă, timp de 2 luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească”, pedeapsa este de închisoare de la 6 luni la 3 ani.