Cu Valer Dorneanu, Curtea Constituţională a intrat în legalitate

Odată cu numirea celor trei noi membri şi cu alegerea noului preşedinte, Curtea Constituţională a intrat – se poate spune – în legalitate. Pentru că episodul „eratei” din urmă cu patru ani a zdruncinat serios legitimitatea şi autoritatea acestei importante instituţii a statului de drept – altul decât cel pe care-l concepea Băsescu. Confundată de agerul fost ambasador american Gitenstein cu Curtea Supremă de la el de acasă (rămâne memorabil protestul său împotriva unei neclare intenţii de desfiinţare a sa), Curtea Constituţională a fost, până în 2012, o instituţie somnolentă, rareori trezită din lungile meditaţii ale membrilor săi, constituiţi într-un veritabil cimitir al elefanţilor politici. Abia referendumul de suspendare a preşedintelui Băsescu a fost episodul care a scos-o din anonimat, fostul consilier juridic de prin Ardeal, Augustin Zegrean, devenind peste noapte un soi de vedetă a faptului divers. Prin erata al cărei rol nu a putut fi lămurit nici de către DNA, Curtea Constituţională a intrat nu doar în istorie, ci şi în ilegalitate, ea girând încă doi ani de preşedinţie pentru un Băsescu rejectat democratic de peste şapte milioane de alegători.
Una dintre primele consecinţe ale acestei operaţiuni a fost plasarea în zona protejată a Curţii a unuia dintre cei mai fideli slujbaşi ai preşedintelui – procurorul şef al DNA, Daniel Morar, ca răsplată pentru modul eficient în care i-a hărţuit pe câţiva dintre adversarii pacientului de la Cotroceni. Această tradiţie se perpetuează sub alt preşedinte, pentru servicii asemănătoare: preşedinţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, persoană cu calităţi profesorale precare, dar cu un bun instinct al supravieţuirii la vârf, a fost plasată în „arest la curte” pentru nu mai puţin de nouă ani. Acolo nu va putea fi atinsă nici de schijele CEDO, în urma odiosului proces Rarinca şi nici de vreo responsabilitate pentru manevrele incorecte făcute pentru amânarea procesului de incompatibilitate al lui Iohannis până dincolo de termenul la care acesta, devenind preşedinte, căpăta imunitate.
Raza de speranţă pentru revenirea instituţiei în legalitate o reprezintă surprinzătoarea alegere a lui Valer Dorneanu ca preşedinte pentru următorii trei ani. Doamna Stanciu a avut tupeul (sau misiunea) de a candida la preşedinţie când nici nu se aşezase bine în scaunul de membru. Şi, probabil, că ar fi devenit dacă unii dintre membrii vizaţi şi instruiţi să o susţină nu ar fi întors armele şi nu l-ar fi votat pe cel mai calificat dintre ei pentru această funcţie: Valer Dorneanu. Eminent jurist, deţinând importante responsabilităţi în Executiv şi în Parlament, Dorneanu s-a remarcat în primul rând ca om politic mai înainte de a fi om de partid.
În urma unor jocuri murdare care au făcut ca, cu câţiva ani în urmă, PDL-ul să încalce înţelegerea prin care era propus să facă parte din echipa Curţii, plasând alt om de-al lor în locul lui, Dorneanu a fost plasat să stea în funcţii secundare, până când eroarea a fost reparată.
Persoană care inspiră încredere, Valer Dorneanu este, cu siguranţă, omul care poate readuce Curtea în legalitate şi autoritate, chiar dacă va trebui să coabiteze cu personaje ca Morar sau Stanciu.