De ce este intrarea gratuită în muzeele americane

(Corespondenţă specială din Washington). Oferta de top cu care capitala Statelor Unite a intrat în “licitaţia” pentru găzduirea – pentru prima dată – a unei ediţii a International Pow Wow – Târgul de turism al Americii – a fost, fără nici un dubiu, cea culturală. Washingtonul găzduieşte cele mai numeroase şi mai prestigioase instituţii de artă, fiind totodată şi o capitală a muzeelor americane. De o parte şi de alta a imensului parc ce străbate oraşul de la Capitoliu şi până la Memorialul lui Lincoln se înşira câteva dintre cele mai importante instituţii muzeale – de la monumentala Galerie Naţională de Artă Clasică – fondată de Andrew Mellon şi completată de administraţie cu pavilionul de artă modernă şi până la muzeul Culturii Afro-Americane, spaţiul este practic cotropit de cohorte de vizitatori care se succed într-un ritm pe care doar inevitabilele controale de siguranţă îl mai domoleşte (aş spune că este palierul pe care se vede cel mai bine preocuparea pentru evitarea actelor teroriste, bodigarzii şi tehnicienii de la instalaţiile de scanare constituind o veritabilă armată paralelă a ţării). Spre surprinderea noastră, a celor veniţi din bătrâna Europă, unde accesul la cultură este sever controlat material, în America nu se plăteşte intrarea în nici o instituţie de cultură care aparţine statului. Măsura a fost luată de legiuitori mergând pe următorul raţionament: democraţia se clădeşte pe educaţie, iar educaţia se face prin intermediul culturii. Accesul la cultură, deci, este vital pentru prezervarea democraţiei şi contracararea exceselor de tip totalitar. Este, deci, inutil să mai spun că majoritatea tururilor de familiarizare cu marea metropolă în care au fost incluşi toţi cei 5000 de participanţi de la această ediţie au inclus vizitarea muzeelor sau, mai mult, au făcut din acestea gazdele festivităţilor organizate – precum Muzeul Naţional al Aerului şi Spaţiului, sau Newsmuseum – dedicat presei şi evoluţiei sale. Probabil că această amplă concentrare de forţe nu ar fi fost posibilă dacă era lăsată doar în seama statului. Un cuvânt greu de spus au în America instituţiile caritabile şi marii bogătaşi ai ţării care au ţinut şi ţin să rămână în memoria publică nu ca “regi ai oţelului” sau ca super-bancheri, ci ca ctitori de instituţii şi servicii puse în slujba celor mulţi şi mai puţin privilegiaţi. Fără contribuţia acestora cu siguranţă că o ţară chiar atât de bogată ca America ar părea mai săracă în capacitatea de exprimare a atu-urilor sale.

În plină efervescenţă a ştirilor şi comentariilor legate de atacurile teroriste de pe bătrânul continent, viaţa de fiecare zi în America pare a fi în relativă siguranţă. Măsurile instituţiilor de forţă sunt decente şi discrete şi chiar pe acest fond trecătorii pot vizita fără restricţii zona din faţa Casei Albe. Ba chiar se pot face şi niste proteste, pe diverse teme, dar care nu îi deranjează pe cei din jur. Washingtonul nu este doar un oraş dotat poate cu cele mai frumoase clădiri publice din America, dar şi unul plăcut de locuit şi trăit, cu imense spaţii verzi, artere largi pe care pot circula, în voie, bicicliştii, mai numeroşi decât în orice alt mega-city, şi fără nelipsiţii zgârie-nori, care aici nu au permisiunea edililor. Apropo: la fel ca Bucureştiul, Washingtonul are o primăriţă, de culoare, care a onorat evenimentul prin prezenţa sa la luncheonul introductiv al IPW, susţinând ideea că turismul rămâne una dintre cele mai importante ramuri ale vieţii din capitală, numărul vizitatorilor ridicându-se, anul trecut, la peste 20 de milioane, după ce doar cu un an în urmă fusese de doar 13. La Convention Center are loc acum cea de-a doua rundă de negocieri între ofertanţii de servicii turistice şi agenţii de turism, pentru încheierea contractelor pentru anul viitor. Organizatorii speră să înregistreze un record – de circa 5 miliarde de dolari, dar asta va depinde în mare măsură de evoluţiile internaţionale şi de influenţele acţiunilor teroriste al căror ritm pare să se amplifice.
Despre vizita preşedintelui Iohannis nu am aflat nimic din presa americană – probabil că vor fi consemnări abia după întâlnirea cu Trump. Deocamdată, subiectele care au prioritate sunt cu totul altele.