leasing@afiparkbrasov.ro leasing@afiparkbrasov.ro

Curs BNR

1 EUR = 4.7218 RON

1 USD = 4.2434 RON

1 GBP = 5.2941 RON

1 XAU = 194.6143 RON

1 AED = 1.1552 RON

1 AUD = 2.9577 RON

1 BGN = 2.4142 RON

1 BRL = 1.1247 RON

1 CAD = 3.2319 RON

1 CHF = 4.2986 RON

1 CNY = 0.6172 RON

1 CZK = 0.1852 RON

1 DKK = 0.6325 RON

1 EGP = 0.2556 RON

1 HUF = 1.4518 RON

1 INR = 0.0615 RON

1 JPY = 3.9255 RON

1 KRW = 0.3591 RON

1 MDL = 0.2415 RON

1 MXN = 0.2225 RON

1 NOK = 0.4901 RON

1 NZD = 2.8374 RON

1 PLN = 1.1104 RON

1 RSD = 0.0401 RON

1 RUB = 0.0673 RON

1 SEK = 0.4492 RON

1 TRY = 0.7418 RON

1 UAH = 0.1664 RON

1 XDR = 5.8479 RON

1 ZAR = 0.3042 RON

Editia 7096 - 21 noi 22:32

De la inelul din mijlocul Atlanticului la micul restaurant peruan din Braşov

Autor: Iulian CUIBAR

Publicat la 30 octombrie 2019

Povestea de dragoste a doi tineri, el român, ea din Lima, a „născut” un loc inedit pentru peisajul culinar al oraşului nostru

De la inelul din mijlocul Atlanticului la micul restaurant peruan din Braşov

Povestea lor a început cu momente romantice în mijlocul Atlanticului, a continuat cu trei nunţi, două la Lima şi una la Braşov, şi a produs apoi un fast food inedit în centrul civic al oraşului nostru, cu specific peruan.

Ovidiu şi Liz şi-au lansat micuţa afacere în urmă cu jumătate de an, în pasajul de pe Bulevardul Victoriei, iar acum se gândesc deja să se extindă. „Era un vis de cinci ani, de când ne-am mutat la Braşov. Dar aveam frică de antreprenoriat şi desi ne doream ceva măreţ, în centrul oraşului, am pus planul pe pauză. Ne-am concentrat pe familie, a venit şi fiica noastră, care acum are doi ani. E împlinirea noastră maximă. Iar profesional, desi veneam de la un nivel destul de bun, de pe vas, am început din nou de jos. Ea a lucrat într-un call center, apoi într-un bar, iar eu am început ca ospătar, parcurgând apoi drumul până la şef de restaurant”, rememorează tânărul.

„La 30 de ani, văzusem 60% din lumea asta”
Nu le-a fost greu, pentru că erau obişnuiţi doar să strângă bani. Asta făcuseră timp de zece ani. „Toţi banii îi băgam în teren, casă, alte economii, aveam 30 de lei pe zi când veneam în vacanţe. Regret, poate, că nu am făcut tot ce puteam face în anumite locuri pe care le-am văzut, dar nu le poţi avea pe toate. Până la urmă, când m-am căsătorit, la 30 de ani, văzusem 60% din lumea asta”.



Nu au renunţat la ceea ce îşi doreau
Nu au renunţat însă la visul lor, iar în primăvara acestui an, cu ajutorul unui prieten din Peru, au apăsat pe „start”: „A fost foarte greu, pentru că odată ce scrii «Perumania» şi nu «la mama acasă», lumea te întreabă cum se mănâncă sandwichul pe care îl cumpără. De la 3-4 bucăţi pe zi până la ceea ce suntem azi, e cale lungă şi oricum nu suntem unde ne dorim. Mai avem un băiat care ne ajută doar atunci când e nevoie, lucrează câteva ore pe săptămână”.
Cel care i-a ajutat cu meniuri, reţete şi alte detalii a fost prietenul chef Marco din Peru, care le-a fost alături în prima lună şi jumătate. „Nu ne-am fi apucat fără el. Stă în Peru, are un mic restaurant, dar o dată sau de două ori pe an este chemat în diverse locuri din lume. Anul acesta avea drum la Madrid, ocazie cu care a vizitat şi România. În decembrie merge la deschiderea unui restaurant peruan din Cancun, Mexic”.

Vor să se extindă „la suprafaţă”
Lumea începe să afle de fast food-ul peruan de la Braşov, iar Ovidiu şi Liz au planuri de extindere. Au şi clienţi români şi străini, chiar sud-americani, nu au ajuns să ducă bani acasă, dar sunt mulţumiţi de progresul făcut. Spiritul peruan îi îndemnă să gândească doar pozitiv.
„Facem schimbări zi de zi. Încercăm să oferim servicii de restaurant, la preţuri de fast food. Nu vrem să lăsăm ştacheta. Umblăm la meniu, la reţete. E riscant, pentru că am început cu nişte preţuri, dar preţurile de achiziţie au crescut. La un produs, spre exemplu, am schimbat 80%. Îl marinam cu vin roşu, acum cu bere brună. Învăţăm şi de la clienţi, din ce ne spun ei că şi-ar dori. Mai mult, marţea, miercurea şi joia mergem pe specialităţi. La un an vom vedea cum stăm şi vrem să deschidem undeva sus, la suprafaţă, să avem clienţi şi seara. Ne promovăm şi online, pe web, pe facebook şi suntem tot mai accesaţi”.

„Ori îi dădeam inelul, ori se despărţea de mine!”
S-au cunoscut pe un vas de croazieră, pe care lucrau amândoi, ea hostess, el ospătar. „Flirtam de ceva vreme, iar primul sărut a fost pe un Trans-Atlantic, veneam din America spre Europa. După şapte ani de relaţie, ori îi dădeam inelul, ori se despărţea de mine. L-am cumpărat din Caraibe, i l-am oferit cu ocazia unei cine «aranjate». A reacţionat cu lacrimi, dar şi cu pupici”, povesteşte Ovidiu. La o săptămână aveau plănuite nunţile, trei la număr: o cununie civilă în Peru, cu o mică petrecere (80 de persoane), urmată imediat o nuntă, tot acasă la Liz (ambele în februarie 2014). Plus nunta de la Braşov (mai 2014).
Au mai plecat o dată pe vas, Acela fiind şi cel mai scurt contract al lor, după care au rămas în România.

Au încercat să rămână în Peru
Cei doi au încercat să se stabilească şi în Peru, de-a lungul relaţiei. „Fusesem în 2009 pentru o lună şi am descoperit o altă lume. Chiar şi astăzi, în 2019, nu ştiu ce fac prietenii mei de acolo şi nici ei ce fac eu. Nu discuţi despre muncă, ci eşti relaxat. M-am şi îngrăşat, pentru că mâncam bucătăria lor cu pâine, pe când ei folosesc orez. Într-o excursie, ne-am oprit la un restaurant, iar mie nu îmi mai venea mâncarea. După ceva timp am văzut cum venea ospătarul cu trei chifle, pentru mine, aduse de la câteva străzi distanţă”.

Pentru cei nemulţumiţi de România
Mânat de aceste momente plăcute, a încercat să se acomodeze ulterior cu viaţa din America de Sud. „Am vrut să rămân acolo, dar, spun asta direct pentru cei care nu sunt mulţumiţi de România: în Peru lucrezi şase zile pe săptămână, de dimineaţă până seara, pierzi mult pe drum, parcările sunt scumpe, autobuzul opreşte pentru oricine îi face cu mâna şi nu îţi mai rămâne timp pentru nimic, iar câştigurile nu sunt prea mari. Aşa că am hotărât amândoi că mai bine încercăm în România!”.

„Îmi place România, deşi noi suntem mai veseli, voi mai serioşi!”
După aproape cinci ani de stat în România, Liz spune că s-a acomodat şi că îi place mult ţara noastră. „Oamenii sunt diferiţi. Noi suntem mai veseli, mai bucuroşi, aici lumea e mai serioasă. Ţara este frumoasă şi am încercat să o vizitez toată. Am avut chiar o excursie de trei săptămâni în care am vrut să cuprind cât mai mult. Braşovul, Sibiul şi Clujul îmi plac mult. Bucureştiul seamănă cu Lima. Acolo e chiar mai multă agitaţie, pierzi şase ore pe zi în autobuz”.



 

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie

banner promotionalbanner promotionalbanner promotionalbanner promotional