Doi fraţi, două destine diferite

Simplul fapt că doi copii sunt făcuţi de aceeaşi părinţi nu garantează acelaşi traseu în viaţa pentru cei doi. Atunci când micuţii ajung să fie instituţionalizaţi, destinul lor poate fi unul foarte fericit sau – în cele mai multe cazuri, atunci când vorbim de instituţiile din ţara noastră – extrem de crud.
Doi fraţi, care vor rămâne anonimi, au avut neşansa să rămână fără părinţi la o vârsta fragedă, când nu se putea pune problema să se îngrijească singuri. Fata, cu 5 ani mai mare decât băiatul, blondă, frumuşică, fratele ei şi el cu aceleaşi trăsături frumoase de neamţ, proveniţi dintr-o familie de condiţie bună. Cu toate acestea, doar băiatul a ajuns să fie adoptat. Şansa i-a surâs şi o familie din Germania l-a plăcut foarte mult şi a reuşit să-l adopte. Viaţa lui a redevenit una obişnuită, probabil chiar peste ce ar fi putut obţine în România. A urmat o şcoala bună în Germania şi acum este la un liceu, de asemenea, cu renume. În schimb, destinul a fost cum nu se poate mai crunt cu sora sa.
„Pe băiat l-am cunoscut la asistenta maternală, în martie 2003, când încă nu avea un an. Până la 7 ani a stat acolo, însă maternala s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să se pensioneze. Concubinul ei a vrut să ia copilul el copilul, însă DGASPC a decis să îl ducă pe băiat la un centru. Băieţelul a întrebat de ce a fost dus acolo şi i s-a spus că a murit maternala. Acesteia i s-a interzis să viziteze copilul, deşi femeia se ataşase foarte mult de el. Concubinul a reuşit să meargă să-l viziteze pe copil, după multe încercări. Când a ajuns în centru, băieţelul plângea şi avea o pereche de adidaşi numărul 41 şi a zis că vrea înapoi la mami. A ajuns la Samariteanul Milos şi Caty Roos de la asociaţia respectivă a reuşit să îi găsească un plasament în Germania”, a povestit Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov. Viaţa băiatului a fost una dificilă, însă a avut şansa să dea peste oameni cu chemare pentru meseria pe care o fac.
Nu la fel stau lucrurile în cazul fetei, care, între timp, a plimit 21 de ani. „Sora lui a fost de mică dată la leagănul de copii din Braşov de unde a trecut prin mai toate instituţiile, la Codlea, Făgăraş. La 14 ani am mers cu bunica ei să-i oferim un tort de ziua ei. În anul următor i-am dus din nou tort, dar fusese mutată la Codlea. Am plecat la centrul din Codlea, unde mi s-a spus că am nevoie de aprobarea directorului. Anul trecut am găsit-o bătută, dar bunicii i-a fost teamă să depună plângere. Anul trecut încă era bine, dar ia nişte pastile extrem de tari, care au distrus-o. Am vorbit cu specialişti şi mi-au spus că nici un sfert din cantitatea care i s-a administrat nu ar fi trebuit să i se dea. A trecut şi pe la Eminescu, care este un pas spre Vulcan, de unde nu mai iese om”, a mai spus Azota Popescu.
Dacă băiatul s-a dezvoltat normal şi îl aşteaptă un viitor frumos, sora sa a fost distrusă de sistem. Râde fără oprire şi comunicarea cu ea este aproape imposibilă, limitându-se la o conversaţie purtată cu un copil de doi ani.
Băiatul este devastat după ce şi-a văzut sora şi, deşi ar fi dorit să organizeze o conferinţă de presă în care să dezvăluie ce mult a însemnat pentru el adopţia internaţională, nu se mai simte în stare. Tatăl său a fost şi el şocat de ce a văzut şi nici el nu s-a mai simţit în stare să participe la o întâlnire cu presa.
Acum, fata trebuie să meargă la un centru unde să susţină un examen pentru a deveni croitoreasă. Condiţia în care a ajuns, însă, nu lasă loc măcar de o speranţă pentru un viitor cât de cât bun. Fratele ei a venit din Germania, împreună cu familia care îl creşte, în speranţa că o va găsi pe sora lui şi se vor putea bucura de o revedere peste ani cu persoana care îi este cea mai dragă. Din păcate, marea bucurie a drumului la Braşov s-a transformat într-un coşmar care l-a marcat nu numai pe el, ci şi pe bărbatul care îl creşte ca un tată iubitor.