Două luni din an şi 0 vizitatori

30.000 de documente preţioase, 6.000 de cărţi de o valoare inestimabilă şi ... 0 vizitatori. Este bilanţul de până acum la Muzeul Primei Şcoli Româneşti unde niciun vizitator n-a trecut pragul de la începutul anului. Situaţia, unică în istoria instituţiei, este cu atât mai gravă cu cât muzeul trăieşte din banii de bilete. În luna februarie, utilităţile şi întreţinere au costat câteva mii de lei în timp ce nu s-a încasat nimic.

Valori unice în ţară şi chiar în Europa
A fost odată ca niciodată, prin secolele XI-XII, o primă şcoală românească unde tinerii învăţau să devină notari, profesori şi preoţi. Şi chiar oameni, aşa cum o dovedeşte un manual, de 700 de pagini, numit „Omiliar”, o carte despre virtuţi. Este doar unul din nepreţuitele obiecte găzduite de muzeul din Piaţa Unirii - tipărituri unice în Europa, mărturii ale culturii secolelor trecute, manuscrise originale cu care nu se poate lăuda nicio altă instituţie din ţară. Toate acestea aşteaptă vizitatori care să le să le admire sau chiar să le citească din vitrine. Vizitatorii, însă nu se prea arată. Ba chiar, în primele două luni ale acestui an, Muzeul n-a fost călcat de nimeni. „Muzeul trăieşte exclusiv din taxa de intrare a vizitatorului, singurul venit. Prin taxa asta, noi ne achităm datoriile: gaz, lumină, întreţinere, şi constataţi că muzeul este bine întreţinut, cu geamuri cu infraroşu, cu vid înăuntru, cu toate particularităţile de protecţie a patrimoniului”, a explicat pr. Vasile Oltean (foto), director Muzeul Prima Şcoală Românească.

„Gazul, spre exemplu, a fost câteva mii de lei. La care se adaugă lumina, salariile, cheltuielile, se strică o uşă, un lacăt, sunt foarte multe, iar problema cea mai dificilă e salariul,  la noi, un muzeograf are 7 luni în urmă de luat salariu”, mai spune pr. Vasile Oltean, director Muzeul Prima Şcoală Românească.
Cei care ar trece totuşi pragul muzeului ar avea, cu siguranţă, ce vedea aici. Sala care poartă numele inegalabilului povestitor Anton Pann, care a fost de trei ori dascăl aici, în secolul al XIX-lea, sau sala care spune povestea primelor tipărituri în limba română, făcute cu multă străduinţă de Diaconul Coresi, în urmă cu 500 de ani în urmă. O performanţă pentru acele vremuri, dat fiind faptul că o carte ieşea greu de la tipar, cam în 2-3 ani, iar pentru ea munceau şi peste 20 de oameni. „Se sculpta în lemn fiecare literă, pentru fiecare pagină în parte - asta înseamnă xilografură, o aşeza în tipar, amesteca cerneala în vase, turna pe masa din piatră, întindea cu un rulou, murdărea literele sculptate, punea o hârtie peste, punea o piele de protecţie, punea o greutate ca să preseze, închidea capacul şi băga sub presă şi strângea la presă pentru fiecare pagină”, explică directorul Muzeului procesul de naştere al cărţii. 
Prima Şcoală Românească înseamnă, pe lângă muzeul propriu zis, alte 15 camere de depozit şi opt muzee în jurul Bisericii, ale căror uşi nu au fost deschise de la începutul anului.
Taxa de vizitare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevi.