Drum lin spre ceruri, Nea Dane!

Foto: În anul 2007, când a împlinit jumătate de secol de activitate în presă, Consiliul Judeţean l-a premiat pe Dan Vintilă pentru întreaga activitate dedicată sportului.

A fost pe teren, pe tuşă şi în tribune, a făcut o viaţă întreagă cam tot ce se putea face în sport şi legat de sport. Ajuns la vârsta de 83 de ani, reputatul jurnalist Dan Vintilă a încetat din viaţă, în noaptea de duminică spre luni, lăsând mult mai săracă presa şi sportul de la poalele Tâmpei. „Nea Dan” sau „Junior”, cum îi spuneau cu simpatie şi mult respect toţi colegii din presa sportivă braşoveană, căreia i-a dedicat mai bine de jumătate de veac s-a născut pe 18 aprilie 1933 la Bucureşti. Două decenii şi ceva mai târziu, avea să pună pentru prima dată stiloul în mână, episod pe care îl rememora cu uşurinţă cu orice prilej. „În octombrie 1957 am început presa la ziarul «Sportul Popular», din Bucureşti. Am mai scris la «Drum nou» («Gazeta de Transilvania») din Braşov, «Zori noi» din Mediaş şi am făcut ştiri şi emisiuni pentru Radio Bucureşti, singurul radio în acel moment din ţară. Eu sunt bucureştean de loc, însă m-am rătăcit o perioadă pe la Mediaş, iar din 1964 m-a adoptat Braşovul”, spunea Nea Dan ori de câte ori erai curios să îi afli povestea. După Revoluţia din 1989, Dan Vintilă a scris pentru cotidianele centrale „Ziua”, „Azi”, „Sportul Românesc” şi la cotidianul local „Buna Ziua Braşov”, unde a lucrat până la începutul acestui an.

Extrem de activ şi în ultimii ani de meserie
În ciuda vârstei, chiar şi în ultimii ani de activitate Nea Dan era un ziarist foarte activ. „Fiecare sport este important şi fiecare eveniment trebuie tratat cu seriozitate”, era crezul seniorului presei sportive din Braşov. Colegii din redacţie şi cei de la alte instituţii, pentru care a fost mereu un tată spiritual, l-au privit mereu cu mare admiraţie. La orice oră putea spune, fără să se uite în arhivă, orice informaţie, din orice sport şi de acum zeci de ani. Excelent statistician, de nenumărate ori a fost solicitat de colegi pentru a-i spune câte meciuri sau goluri a avut în carieră. În cele peste cinci decenii de activitate, cu talent şi răbdare, Nea Dan a schimbat generaţii întregi de sportivi, tehnicieni sau conducători de club. Ei bine, în această perioadă, dând dovadă de tact şi diplomaţie el nu s-a certat cu nimeni vreodată.

Sportiv şi arbitru, înainte de a deveni ziarist
Înainte de a face „gazetărie”, Nea Dan a fost, la rândul lui, un sportiv, marea sa pasiune fiind atletismul, pe care l-a şi practicat în tinereţe. A urmat, în anul 1949, în paralel, cursurile a trei şcoli de arbitri: cea de atletism, cea de handbal şi cea de ciclism. În calitate de arbitru de atletism a oficiat la 3 ediţii ale Campionatelor Internaţionale ale României, în perioada anilor 1949-1952, pe fostul stadion al „Republicii” din Bucureşti. De asemenea, a arbitrat şi mai multe ediţii ale Campionatelor Naţionale, pe stadioanele din Cluj-Napoca, Braşov şi Oradea. „În acea perioadă, la Braşov, pe stadionul «Tineretului» exista cea mai bună pistă de atletism din ţară. Tot atunci, o altă pistă deosebită de atletism era în apropiere, la Predeal. Datorită «Naţionalelor» de atletism am văzut prima dată-n viaţă oraşul Braşov, unde, după ce am urmat traseul Bucureşti-Constanţa-Mediaş, m-am stabilit cu familia. Tot prin intermediul atletismului am cunoscut nume de legendă ale sportului, ca Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Virgil Ludu sau pe doctorul «Ucu» Taus, care în tinereţe a fost un polisportiv al României de mare valoare”, povestea nea Dan, la aniversarea de 80 de ani.
 
Membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Filatelie Olimpică
Până în prima parte a anilor ‘80 a activat ca arbitru de handbal. Apoi, o bună parte din viaţă şi-a dedicat-o filateliei sportive, fiind chiar unul dintre fondatorii FIPO (Federaţia Internaţională de Filatelie Olimpică), for al cărui preşedinte a fost, pentru o vreme, Juan Antonio Samaranch (şef al Comitetului Internaţional Olimpic, în perioada 1980-2001). Dragostea pentru timbre l-a purtat la trei mari evenimente sportive internaţionale de anvergură: Campionatul Mondial de fotbal din Spania (1982), Campionatele Mondiale de atletism din Italia (Roma, 1987) şi Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania, 1992).

Regrete eterne din partea colegilor
„Noi, colegii săi de la «Bună ziua, Braşov», cei din perioada recentă sau de acum mai multă vreme, am fost şi vom rămâne mereu mândri că l-am avut aproape, şi ne-a făcut mai bogaţi cu orice vorbă prin care ne-a împărtăşit din extraordinara sa experienţă de presă şi de viaţă. Membrii echipei  în cadrul căreia şi-a desfăşurat cu devotament şi profesionalism activitatea vreme de mulţi ani, îl vom păstra mereu în sufletele noastre, iar amintirea lui va fi mereu vie între noi! Dumnezeu să te odihnească în pace, Nea Dan!”.
Braşovenii care doresc să îşi ia „Rămas bun!” de cel care a fost Dan Vintilă o pot face la capela cimitirului „Schimbarea la Faţă” (Micşunica), diseară, începând cu ora 18.00, când va avea loc priveghiul, sau mâine, de la ora 12.30, când va fi oficiată slujba de înmormântare.