După o viaţă în slujba fotbalului braşovean, „Mocsu” priveşte cu tristeţe sumbrele previziuni

Trăim zile triste din punct de vedere fotbalistic. Ultimele speranţe au fost năruite, odată cu neînscrierea lui FC Braşov în competiţie, iar luna septembrie va consfinţi falimentul şi odată cu el ştergerea echipei-fanion a Braşovului din ierarhia fotbalului autohton. În acest context, microbiştilor nu le mai rămân decât amintirile, obligatoriu cele plăcute. Astăzi vom afla câteva dintre ele de la un personaj ce a petrecut peste două decenii în viaţa echipei noastre de suflet, mai exact 22 de ani. Este vorba de maseurul Ioan Andrei Gheorghe (foto), „Mocsu”, cum îi spun prietenii, cel ce a lucrat cu majoritatea antrenorilor de prestigiu ce s-au perindat pe la echipă de-a lungul timpului, Ioan Naghi, Paul Enache, Marius Lăcătuş, Gabi Stan, Viorel Hizo, Florin Halagian, Ionuţ Lupescu, Adrian Hârlab, Ilie Dumitrescu, Răzvan Lucescu, Viorel Moldovan, Costel Orac, Marin Barbu, Cornel Ţălnar şi lista ar putea continua. Despre crudul deznodământ, „Mocsu” declară cu o voce stinsă, „regret situaţia aceasta, una neagră pentru toţi microbiştii braşoveni. Toată lumea spune că ditamai oraşul nu are fotbal şi atunci nu voi folosi acest clişeu, dar inima mea suferă, atât ca braşovean prin adopţie, cât şi ca fost angajat al clubului atâta vreme. Dar sunt convins că această situaţie total incompatibilă cu statutul Braşovului nu va dura mult, în scurt timp potenţialul financiar şi uman va readuce fotbalul la cel mai înalt nivel”.

Fostul paraşutist, adus maseur de Ilie Luca
Dacă în tinereţe a cochetat cu sportul, ei bine acela nu a fost fotbalul, Ioan Gheorghe Andrei a fost legitimat ca paraşutist la aeroclubul „Mircea Zorileanu”. Eliberându-se un loc în cadrul clubului, organizatorul de competiţii de atunci, Ilie Luca, prieten cu „Mocsu”, i-a propus acestuia preluarea postului de maseur. De atunci el a fost prezent nonstop în viaţa echipei, fie că drumurile ei erau pe stadioane falnice din prima ligă, fie că erau prin noroaiele diviziei B. Despre acele vremuri, „Mocsu” îşi aduce aminte cu nostalgie în glas, „erau vremuri frumoase pentru Braşov. Atât pentru suporteri, care veneau în număr mare la stadion, cât şi pentru echipă. Era parcă mai multă seriozitate. Şi din partea conducerii, dar erau şi mai mulţi fotbalişti adevăraţi. Financiar, am prins şi  vremurile în care eram angajaţi la Roman, fiind plătiţi de Sindicat”.

Răzvan Lucescu a adus profesionismul la echipă
Fost portar al Braşovului în 2000, Răzvan Lucescu a preluat în 2004, ca antrenor principal echipa, la primul său mandat echipa fiind în liga 1. A doua oară el a luat-o din B, promovând-o în prima ligă în 2008. „Era o plăcere să lucrezi cu Răzvan. Atât din punct de vedere tehnic, cât şi ca manager general, deşi nu a avut această titulatură, dar o demonstra prin valoarea sa la club, nu de puţine ori preşedintele Ioan Neculaie, cedând în faţa sa. Răzvan ştia să mobilizeze şi să îşi apropie jucătorii, dar şi personalul auxiliar, premiind în numeroase rânduri o victorie la antrenament sau un masaj bine făcut. Cantonamentele nu erau privite cu duşmănie de jucători, Răzvan alternând momentele de muncă cu distracţia, astfel încât totul să fie făcut cu zâmbetul pe buze. Îmi aduc aminte când ne-a surprins pe noi, maseurii într-o deplasare la o masă românească, cu slănină, ceapă şi pălincă, schimbându-ne meniul. Mocsule, am promovat în liga 1 şi vreau ca adversarilor să le mirosiţi a prosciuto, mozzarela şi whisky - mi-a spus glumind Răzvan”.

Verdict corect dat lui Mihai Roman datorită simptomelor prezentate
La un meci, Mihai Roman, cel ce avea să se transfere la Rapid şi să prindă ulterior şi echipa naţională, a căzut ca secerat în urma unui duel cu un adversar, acest lucru petrecându-se chiar în faţa băncii tehnice. „A aruncat cineva din tribună cu o piatră”, s-a plâns Roman. Era vorba de o leziune musculară, a constatat rapid maseurul Andrei, cel care a „reparat” în viaţa lui sute de glezne. Una din cele mai urâte accidentări văzute de el a fost cea păţită de atacantul Marian Manole la meciul cu Electroputere Craiova. „A fost o fractură deosebit de gravă, fundaşul oltean întorcându-i practic glezna lui Manole”.

Bani de la băieţi pentru operaţie
De-a lungul carierei medicale, „Mocsu” a avut onoarea să lucreze cu fotbalişti „adevăraţi”. Îşi aminteşte cu plăcere de Bogdan Stelea, Cătălin Munteanu, Robert Ilieş, Mihai Stere, Marian Ivan, Cristi Vasc, Alexandru Chipciu, „jucători pe cât de valoroşi, pe atât de modeşti.  Şi generoşi, totodată. Ţin minte, înainte de operaţia mea de cataractă, Ilieş a venit la mine cu un plic cu o sumă importantă de bani”. „Ia Mocsule, primă din partea băieţilor, du-te şi fă-te bine”, i-a spus acesta.

S-a întors mai puternic după ce a învins o boală incurabilă
„Mocsu” ne atrage atenţia că nu poate încheia articolul fără a-i aminti pe cei cu care a lucrat de-a lungul timpului, de sănătatea jucătorilor ocupându-se alături de regretatul medic Laurian Taus - Tata Ucu, doctorii George Popa, Rareş Bârlă, Ovidiu Pecurariu, maseurii George Vişănescu, Sorin Mîinea, Leo Silişteanu, ca să numim doar câţiva dintre ei. Momentan, Ioan Andrei Gheorghe este un pensionar activ. În toamnă, el a fost operat cu succes la colon de doctorul Călin Pavel Cobelschi şi s-a întors pentru a conduce centrul Spa al hotelului Escalade din Poiana Braşov, fiind foarte apreciat de managerul acestui stabiliment, Gabriel Roşca.