Final fericit pentru brașovence

Rulmentul Urban Municipal Brașov - HCM Buzău 30-28 (12-14) Sala Sporturilor: Dumitru Popescu Colibași. Spectatori:1.200. Rulmentul: Raluca Borodi (Cristina Sântămărean, Magda Neagoe) - Roxana Cherescu 12, Viorica Pavel 5, Ana Maria Simion 4, Mihaela Teodorescu 2, Oana Pătuleanu 2, Ana Maria Hamciuc 2, Lidia Adiaconiței 1, Bianca Abramiuc 1, Petronela Fedorneac-Melinte 1. Antrenori: Mariana Târcă și Dumitru Berbece. HCM Buzău: Alina Iordache 1- Oana Cârstea 6, Alina Horjea-Goran 6, Ionela Goran 5, Ramona Geană 4, Nicoleta Rusu 4, Bianca Chelaru 2, Daniela Braniște, Antrenor: Ionuț Dragancea. Arbitrii: Gheorghe Bejinariu (Pitești) - Alin Cârligeanu (București). Anul trecut pe timpul acesta, la sfârșitul ediției a 51-a a primului eșalon handbalistic feminin, savuram cu toții și apla-udam echipa de la poalele Tâmpei pentru ocuparea locului secund. Toată lumea se gândea numai la turneul preliminar al Ligi Campionilor. La numai un an de zile distanță așteptam cu înfrigurare deznodământul ultimului joc cu formația buzoiană care putea fi arbitrul în lupta pentru retrogradare. În această luptă rulmentistele și o altă fostă campioană a țării, Rapid București, se luptau într-un dialog la distanță, pentru a fi sau a nu mai fi pe prima scenă. Un reprezentant rapidist se afla în tribuna din Brașov cu mo-bilul la ureche și transmitea permanent situația de pe teren. Pe de altă parte, brașovenii se întrebau ce mai este pe la Deva, unde meciul începuse cu 10 mi-nute mai târziu (oare de ce?). Dialogul la distanță s-a purtat pe parcursul întregii dispute. Rapidistele conduceau la pauză, iar rulmentistele erau conduse și implicit în acel moment erau out din Liga națio-nală. Până la urmă valoarea și co-rectitudinea au primat și rulmentistele s-au impus. Să revenim la partida de sub Tâmpa. Buzoiencele, cu o formație mai omogenă și mai experimentată, rodată în dispute grele, au venit să-și respecte condiția. În formația acestora erau încorporate și 4 foste jucătoare care au crescut sub Tâmpa. De partea cealaltă, bra-șovencele, cu o formație restructurată din temelii în ultimele 3-4 luni, cu unele jucătoare venite pe final de campionat, aveau o singură variantă, victoria. Rulmentistele au început bine, au avut avantaje mini-me în primele 26 de minute, după care șocate de auto-accidentarea lui Fedor-neac au făcut pasul înapoi și la vestiare s-a intrat cu un mi-nus de două goluri. La reluare, gaz-dele încep din nou bine și după cinci minute egalează la 16. De aici jocul se întețește. Bu-zoiencele iau avans minim, brașo-vencele egalează. Se fac multiple greșeli inerente datorită tensiunii. Mai greșesc și arbitrii câte o dată, chiar dacă aceștia aveau ecuson EHF. Veștile de la Deva nu mulțu-mesc pe nimeni. În ultimele 10 mi-nute însă rulmentistele cred că pot mai mult. Par mai proaspete și de la egalarea realizată de Simion (26-26), Viorica Pavel (cu multiple greșeli în prima repriză, spectaculoasă în a doua), înscrie și este ur-mată imediat de Teodorescu, iar în min. 54 scorul le este favorabil cu 28-26. Cristina Sântămărean apără magistral, fapt care a dat un impuls echipei. În min. 58 arbitrii scot mingea din poarta oaspetelor ne-justificat, dar Hamciuc vine cu două goluri care pecetluiesc victoria atât de necesară. În dialogul de la distanță, devencele își dau seama că Rapidul nu mai are nevoie de victorie și le readuce cu picioarele pe pământ învingându-le cu un gol. Publicul exuberant aplaudă la scenă deschisă niște fete care au crezut până la ultima suflare că victoria nu poate să le ocolească. La-crimile de bucurie șiroiesc pe fețele lor marcate de efort. Mariana Târcă nu-și poate stăpâni nici ea emoțiile: „Este bine când totul se termină cu bine. A fost o miză foarte mare și o tensiune fenomenală. Mă bucur enorm pentru aceste fete. Meritau să se salveze pentru că au avut de tras în aceste luni. Miza jocului ne-a dominat, dar ne-am trezit la timp și am reușit salvarea. Am mare încredere că la anul viitor va fi altfel și nu vom mai ajunge să trăim asemenea emoții". Secundul, Du-mitru Berbece spunea că „în viața mea nu am trăit asemenea emoții. Eu am mai retrogradat cu două echipe, însă nici odată nu am avut asemenea trăiri. Chiar îmi venea să intru în teren. Bine că s-a terminat așa și de acum va trebui să ne gândim la viitor".