Foştii deţinuţi politic din Europa, reuniţi la Braşov

Au trecut prin ororile temniţelor comuniste, au îndurat chinuri groaznice, dar ştiu care le este menirea. Să povestească despre ele, să nu se uite. Foşti deţinuţi politic din vremea regimului comunist România, dar şi din ţările foste comuniste din Europa s-au reunit la Braşov, în cadrul Congresul Asociaţiei Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Comunismului din Europa de Est - INTER ASSO. Menirea congresului este colaborarea internaţională de cercetare şi evaluare juridică a crimelor comunismului. Organizaţia internaţională reuneşte Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici din Albania, Bosnia şi Herţegovina, Germania, Estonia, Croaţia, Letonia, Lituania, Moldova, România, Slovacia, Slovenia, Cehia şi Ungaria şi fiecare face un raport privind starea din ţara lor.

Cu un monument al victimelor comunismului, România este invidiată de Germania
„Am fost impresionat atunci când am fost în Bucureşti, la inaugurarea monumentului «Aripi». Aici a fost posibil. În Germania nu a fost posibil până acum. Ne luptăm pentru un monument al victimelor comunismului, dar fără succes până de curând”, a spus, luni, Christian Fuchs, preşedinte INTER ASSO (Germania).

Zi cu conotaţii sumbre: S-au împlinit 60 de ani de când am fost arestat
Pentru braşoveanul Octav Bjoza, preşedintele AFDPR şi subsecretar de stat pe problemele luptătorilor anticomunişti, ziua de luni a avut conotaţii sumbre. „Exact peste şase ore se împlinesc 60 de ani de când am fost eu arestat. Peste 6 ore – 60 de ani de când cei 15 tineri din Garda Tineretului Român din Braşov, organizaţie anticomunistă, au fost toţi arestaţi, de la Braşov, Iaşi, Bucureşti, unii erau studenţi, alţii erau încă elevi”, îşi aminteşte Octav Bjoza.  
Cei condamnaţi atunci aveau între 17 şi 19 ani şi au primit pedepse între 15 şi 25 de ani de muncă silnică, plus degradarea civică. „232 de ani luaţi într-o singură zi, de la ora 7 dimineaţa la ora 23, în sala 120 de la Consiliul Judeţean, acolo funcţiona non-stop Tribunalul Militar Braşov”, subliniază preşedintele AFDPR.

 

Condamnat chiar şi cu membrele amputate
Condamnat a fost şi Radu Şoroagă. Avea 17 ani pe atunci, locuia la Braşov şi îi lipseau mâna dreaptă şi piciorul stâng, amputate în urma unui accident de tren. N-a contat asta prea mult pentru regimul de atunci. „Mi-au atacat membrele amputate, am dureri imense din cauza gerului, frigului de acolo, în general am rezistat pentru că eram copil, adolescent. Am trecut prin Braşov - Securitate, Codlea - închisoare de tranzit, apoi totul la Gherla. Era lupta mea, oriunde, de aceea am putut să râd, şi acum aş râde, dar nu ştiu ce se întâmplă cu mine de câte ori vorbesc despre treaba asta”, ne mărturiseşte Radu Şoroagă.  
A executat o parte din pedeapsă, dar sechelele frigului îndurat în temniţe au rămas.

Puţine ştiu tinerii de azi despre anii de atunci
Şi-ar dori foştii deţinuţi politic ca tânăra generaţie să cunoască mai mult despre ce a fost atunci, în vremurile în care erau ei tineri. Dar, deşi există institute şi organisme care se ocupă de investigarea crimelor comunismului, asociaţii ale foştilor deţinuţi politic, în cărţile de istorie, aceste lucruri sunt doar rezumate. „Dacă nu se porneşte prin instrucţie, învăţământ, educaţie, nu ne putem aştepta ca tinerii să aibă prea multe date. Au date cei care au avut bunici, părinţi, rude etc, în măsura în care au putut să le povestească la vârsta lor fragedă şi să facă să înţeleagă ce s-a întâmplat”, a explicat Teodor Stanca, fost deţinut politic din Timişoara.
Destinul de deţinut politic al lui Teodor Stanca se leagă de momentul revoluţiei maghiare din 1956, atunci când studenţii români s-au solidarizat cu cei din Ungaria, care cereau o liberalizare a regimului. Manifestarea studenţilor de la Timişoara a fost înăbuşită brutal, studenţii au fost anchetaţi şi condamnaţi. Teodor Stanca a trecut şi el prin Gherla, Balta Brăilei, Delta Dunării etc. Primise 8 ani de temniţă cu muncă silnică, a executat 6 ani şi trei luni. „Consider că regimul acela de detenţie – ca să-l definim într-o sintagmă – a fost un regim de exterminare”, sintetizează Stanca.

 

Cel mai mare regret
Congresul INTER ASSO se va încheia marţi, iar în cadrul acestuia au mai fost organizate şi un simpozion memorial şi vernisarea unei expoziţii documentare cuprinzând documente din arhivele Securităţii cu privire la Garda Tineretului Român. De asemenea, a fost prezentată o piesă de teatru în care este înfăţişată drama femeilor din închisorile politice comuniste.
Totodată, la Biserica Neagră au fost prezentate un portret sculptat al prim-preotului Dr. Konrad Mockel şi placa comemorativă pentru victimele „Procesului Biserica Neagră”, din 1958.
Cei care au trecut prin carcerele comuniste şi torturile călăilor, urmându-şi idealul de libertate, au un mare regret: „În decembrie 89, în România s-a răsturnat o dictatură, dar ne-a scăpat esenţialul, la putere au rămas tot cei de până atunci”, a încheiat Octav Bjoza.