FOTO. Novembriştii, omagiaţi pentru prima dată de un premier al României

Tineri, seniori, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi judeţene au fost prezenţi, vineri, la troiţa de la Spitalul Judeţean, la ceremonia dedicată muncitorilor braşoveni care, în 15 noiembrie 1987 aveau curajul să strige împotriva regimului comunist.
Ceremonia a început cu intonarea imnului de stat al României, „Deşteaptă-te române”, care a fost cântat în urmă cu 32 de ani de protestatari, exact în faţa Spitalului Judeţean. A urmat o slujbă de pomenire celor 27 de novembrişti care nu mai sunt printre noi, s-au ţinut mai multe discursuri, iar la final au fost depuse coroane de flori.

„Revolta muncitorilor din 15 noiembrie 1987 a reprezentat o primă lovitură dată regimului comunist”
La eveniment a fost prezent şi prim-ministrul României, Ludovic Orban, care a depus o coroană la troiţă, după oficierea slujbei religioase. A fost pentru prima dată când un premier a venit să-i omagieze pe „novembrişti” şi el a precizat că a ţinut să fie prezent la această ceremonie în semn de aducere aminte şi de respect pentru cei care, într-o perioadă extrem de dificilă, pe finalul unei dictaturi care nu-i lăsa pe oameni „nici să respire” au avut curajul de a ieşi în stradă, pentru a protesta. „Trebuie să îi păstrăm în memorie. Trebuie să ţinem vie memoria novembriştilor, mai ales în memoria tinerilor. Revolta muncitorilor din 15 noiembrie 1987 a reprezentat o primă lovitură dată regimului comunist. După doi ani, revoluţia a pus capăt acestui regim comunist, opresiv. Eternă recunoştinţă eroilor curajoşi şi aducere aminte celor care nu mai sunt printre noi”, a spus premierul.

„Novembriştii” speră că la anul vor avea monumentul pe care şi-l doresc de ani buni. „Este ultima oară când vedem acest mărunt monument din acest loc”
Despre curajul pe care l-au avut muncitorii ştiu şi tinerii din ziua de azi. „Este foarte curajos ce au făcut ei. Fără curajul lor, poate că şi noi am fi trăit sub un regim, aşa cum mai este încă în Republica Moldova”, ne-a spus o elevă.   
Reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 au subliniat că, de la an la an, interesul tinerei generaţii pentru acel moment este tot mai mare. Tot ei au spus că au început demersurile pentru a deveni o asociaţie de utilitate publică şi îşi doresc ca până la anul, în locul actualei troiţe de la Spitalul Judeţean, să fie ridicat un monument care să amintească de curajul „novembriştilor”. „Este ultima oară când vedem acest mărunt monument din acest loc. Astăzi (vineri – n.r.) a avut loc o şedinţă solemnă la Consiliul Local, în care primarul şi aleşii locali au promis că se va ridica un monument reprezentativ pentru Braşov. Momentul 15 noiembrie 1987 este un simbol al Braşovului. Atunci au ieşit în stradă peste 10.000 de oameni. A fost unic în Europa”, a declarat preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu.  

„Cred că în manualul de istorie, momentul 15 noiembrie ar trebui să îşi găsească un loc mai important”
În aceeaşi notă, în cadrul discursului său, primarul Braşovului, George Scripcaru, i-a cerut premierului trei lucruri: „Cred că în manualul de istorie, momentul 15 noiembrie ar trebui să îşi găsească un loc mai important, pentru ca elevii să cunoască acest episod. Al doilea lucru pentru care vă solicit sprijinul este legat monumentul dedicat momentului 15 noiembrie 1987. Pentru realizarea acestui monument putem contribui cu toţii, pentru că este important pentru România. Al treilea lucru: Asociaţia «15 Noiembrie» a început demersurile pentru a fi declarată, prin hotărâre de Guvern, ca instituţie de interes public. Sunt multe asociaţii care au acest caracter şi care nu au activităţi atât de importante şi utile pentru România”.

„Este datoria noastră să nu uităm că 300 de persoane au fost anchetate”
Preşedintele Consiliului Judeţean Braşov a amintit că 15 noiembrie „este un moment de maximă emoţie, care ţine de identitatea noastră, a braşovenilor. În urmă cu doi ani, printr-un program al Consiliului Judeţean, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, a fost realizat filmul «Doi ani prea devreme». Este un film încărcat de emoţie. Am participat chiar la lansarea lui, eveniment la care au fost prezenţi mai mulţi participanţi la revolta din 1987. Cred că este datoria noastră, a braşovenilor, să le păstrăm vie memoria celor care au sunt printre noi şi celor care au murit. Este datoria noastră, a autorităţilor locale şi judeţene de a construi acest monument. De asemenea, cred că este datoria noastră să nu uităm că 300 de persoane au fost anchetate, iar 61 condamnate şi deportate”.

„Aceasta este ziua noastră, pe care trebuie să o cinstim şi să o respectăm”
La rândul său, prefectul Braşovului, Marian Rasaliu, a subliniat faptul că 15 noiembrie 1987 este o zi a braşovenilor, dar şi a întregii Românii. „Chiar dacă eram adolescent, îmi amintesc că atunci stăteam la cozi interminabile. Nu aveam voie să călătorim, să ne exprimăm gândurile. Oamenii nu au mai suportat, iar în 15 noiembrie 1987 au ieşit în stradă şi au cântat «Deşteaptă-te române». Iar românii s-a deşteptat. Aceasta este ziua noastră, pe care trebuie să o cinstim şi să o respectăm”, a spus Rasaliu.

Nici acum nu au fost pedepsiţi schingiuitorii
Deşi au urmat momente foarte grele după 15 noiembrie 1987, „novembriştii” spun că ar face din nou acelaşi lucru, dacă ar fi nevoie. „Da, am face, căci ne iubim ţara şi asta le transmitem şi tinerilor cărora mergem să le povestim cum a fost în acele vremuri”, a spus vicepreşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Dănuţ Iacob.
La 14 noiembrie 1987, muncitorii din schimbul III, de la uzina „Steagu Roşu” opreau lucrul, după ce au văzut fluturaşii de salariu. Iar aveau reţineri pe salariu şi erau mulţi care plecau acasă cu mai nimic. Asta într-o vreme în care magazinele erau goale mai tot timpul, cozile la alimente se formau în creierii nopţii pentru a nu prinde nimic, energia electrică şi gazul erau date cu porţia, pentru că mai mult se tăiau. În 15 noiembrie, ziua în care erau şi alegerile, ei, împreună cu muncitorii de la schimbul I au plecat de la uzină spre Prefectură, mânaţi de lipsuri şi frustrări. Pe drum, coloana, care avea doar vreo câteva sute de oameni la poarta fabricii s-a îngroşat semnificativ. Mii de alţi braşoveni, de la alte fabrici, dar şi tineri, li s-au alăturat, iar în faţa Prefecturii au ajuns şi 10.000. Însă, până acolo, la Spitalul Judeţean, revendicările sociale ale muncitorilor s-au transformat într-un protest împotriva regimului. Acolo au început muncitorii să strige „Jos comunismul!”, „Jos Ceauşescu!”, au spus „Tatăl nostru” şi tot acolo s-a cântat, pentru prima data după mulţi zeci de ani, „Desteaptă-te, române!”. Asta într-o vreme în care regimul nu dădea niciun semn că s-ar clătina. La Prefectură, pe atunci Judeţeana de partid, muncitorii au dat jos afişele cu Ceauşescu, au ars portretul lui şi au expus belşugul de alimente pregătit pentru aparatul de partid, ce avea în sarcină alegerile: caşcavaluri, salamuri, dar şi fructe exotice pe care tinerii de pe atunci nici măcar nu le mai văzuseră. În cele din urmă, a intervenit Securitatea. Au fost făcute sute de arestări, şi au început achetele şi schingiurile. Unii au fost atât de rău bătuţi de torţionarii lor, încă nu au mai fost recunoscuţi nici de prieteni. În cele din urmă au fost condamnaţi 61 de „huligani”, aşa cum îi numea regimul. Doar intervenţia din afara graniţelor a făcut să nu fie executaţi muncitorii. Regimul, însă, i-a deportat în alte oraşe. Nici acum, după 32 de ani, nu există o condamnare a celor care i-au bătut pe „novembrişti” şi au înăbuşit o revoltă a disperării.