Frigiderul din 1900 şi comorile Muzeului din pod

Foto: Florin Filipescu şi „strămoşul” frigiderului

Foto: Puşca de câlmoaie - un dispozitiv de făcut caltaboşi.

Ştiţi care este „strămoşul” frigiderului? Seamănă cu un dulăpior, cu pereţi dubli şi cu izolaţie din rumeguş, nu consumă curent, e super ecofriendly şi e foarte probabil să mai funcţioneze. Îl puteţi vedea într-o... curte a unui şcheian pur şi simplu îndrăgostit de casa strămoşească şi de istoria cartierului în care locuieşte. Ing. Florin Filipescu locuieşte pe str. Egalităţii nr. 35, la trei case mai sus de Seminarul Teologic. Este o casă uşor de recunoscut, după drapelul arborat, în care şcheianul a strâns lucruri moştenite de la bunici şi, în timp a amenajat Muzeul din pod. În pod este de fapt depozitată o mare parte din moştenirea de suflet a şcheianului. Alte obiecte sunt în casă, la loc de cinste. La cerere, însă, sunt scoase şi arătate oricui se arată dornic de poveşti cu parfum interbelic şi nu numai. Şi asta fără a lua vreo taxă de intrare. „Aici locuiesc, dar obiectele mari trebuie protejate şi le urc în pod - de aici Muzeul din pod. Ocazional sau la solicitări le scot, dar mie-mi trebuie două zile să le scot, să le desprăfuiesc, să le etichetez. E nevoie de programare şi doar pentru grupuri de vizitatori”, explică şcheianul.

Foto: Str. Egalităţii nr. 35: casa în care poţi vedea viaţa din Şcheiul Braşovului de-a lungul a trei generaţii, de la 1850 încoace.

Lucruri păstrate din vremea liceului
Florin Filipescu a urmat Şcoala Elementară nr. 1 Şchei, Liceul Andrei Şaguna, apoi Institutul Politehnic Braşov, de unde a ieşit inginer. A lucrat la Institutul de Cercetare pentru tractoare şi camioane, apoi la Întreprinderea de Comerţ Exterior, exportând camioane şi tractoare. După Revoluţie şi-a deschis a 50-a firmă din Braşov, după cum spune, dar n-a prea mers. La pensie s-a mutat la casa părintească - „înainte am locuit la bloc”. Casa ce adăposteşte muzeul din pod a aparţinut etnografului George Pitiş, cel ce a scris „Sărbătoarea Junilor de Paşti, obiceiuri particulare ale românilor din Şchei”. „De la el a cumpărat bunicul meu casa, construită iniţial din lemn. Am şi documentele, pentru că tot ce vorbesc, vorbesc pe documente”. Bunicul său se trăgea din familia Bădiţoiu, iar bunica, din familia Orghidan. „Fraţii bunicii, negustorii Radu, Dumitru, Aurel Orghidan, au înfiinţat şi susţinut Grupurile de Juni Dorobanţi şi Roşiori, au susţinut Liceul Andrei Şaguna, au donat clopotele Bisericii Sf. Nicolae din Prund, în 1921”, detaliază inginerul din Şchei.
Toate obiectele expuse au aparţinut familiilor Bădiţoiu-Orghidan-Filipescu. „Cele mai vechi piese sunt ceasurile din 1850, 1865 şi am o icoană din 1882, care a aparţinut etnografului George Pitiş. Însă, majoritatea obiectelor provine din perioada interbelică, anii 1920 - 1924. Încă din liceu ascundeam în podişor lucruri mărunte. Eram sigur că acolo erau în siguranţă, pentru că bunicul se urca mai greu acolo. Ştiţi cum era, se mai făcea curăţenie, se mai aruncau lucruri”, povesteşte inginerul şcheian cum a început totul, în urmă cu zeci de ani. Acum, în vârstă de 71 de ani, Florin Filipescu este foarte mândru de tot ce poate arăta. Şi de tot ce poate povesti, pentru că fiecare obiect are o poveste, ce abia aşteaptă să se facă auzită şi spusă mai departe.
„Să vă arăt strămoşul frigiderului. Aici, deasupra se punea un calup de gheaţă, luat de la gheţărie. Are pereţi dubli şi rumeguşul era izolatorul. Înăuntru se punea carnea şi stătea bine. Are şi un picurător, pe unde curgea apa. Dar înainte de asta, în curte se arunca zăpada, se făcea o groapă, se băga cratiţa de 50 de litri - că pe atunci erau familii mari şi când se tăia porcul se tranşa, se săra, se punea în oală şi se păstra până în primăvară. În pivniţă, se băteau chiroane şi se agăţau cârnaţii, caltaboşii, după ce erau afumaţi în afumătoare”, descrie Florin Filipescu obiceiuri de dinainte vreme.
În aceeaşi curte mai găsiţi tot felul de alte obiecte din bucătăria gospodinelor (de ex: puşca de câlmoaie - un dispozitiv de făcut caltaboşi), dar şi cutii cu bomboane Hess, un cântar vechi şi... o „vană”, din Şchei - un soi de rucsac din doage de lemn, care era purtat în  spate cu două funii. Era numai bun pentru precupeţele de altădată, care-şi duceau poamele spre locul de vânzare. Găsiţi şi afumătoare, molda pentru frământat aluatul, dar şi două table ondulate, pe care femeile le foloseau la spălat, pe vremea când nu existau maşini automate.

Valorile din casă
În casă, la loc de cinste sunt alte valori de suflet. Fotografii de altădată, şapca de şagunist, buzdugane ale Junilor şi tricolorul purtat de bunicul lui la serbările junilor. Între toate acestea se află şi... laptopul - căci şcheianul este prezent pe facebook şi îi place să facă fotografii. Scrie şi articole în revista şcheienilor „Între Chetri” „ Pasiunea mea de bază este Şcheiul, tot ce aţi văzut a aparţinut acestei case, nu am cumpărat niciun obiect. Toate îmi sunt dragi, fiecare ascunde o poveste, toate-s legate de copilărie, familie, persoane, întâmplări. Pentru mine, constituie a doua viaţă interioară. În rest, fac fotografii şi mişcare”, se mândreşte Florin Filipescu, un septuagenar plin de energie.
„Cu domnul Filipescu am lucrat împreună la Muzeu şi nu mă miră deschiderea unui muzeu privat. Sigur că şcheienii îşi doresc un muzeu al Şcheiului, gândit ca un nucleu aparte. Această tendinţă a persoanelor fizice de a-şi realiza un mediu afectiv apelând la tradiţie se pare că este un fenomen general în Europa. Oamenii se simt în siguranţă în acest mediu şi în mod clar este un antidot împotriva alienării”, a declarat Ligia Fulga, directorul Muzeului de Etnografie Braşov.  
„Această idee e de mult, dar să-ţi pui la dispoziţie casa - lucrul acesta trebuie să pornească dintr-o patimă pentru locul natal. Trebuie să cunoşti valoarea obiectelor, să le iubeşti, pentru că prin pod mulţi avem lucruri de la părinţi, bunici. Vechituri, dar nu le ştim valoarea. Aici, fiecare obiect are în spate o poveste minunată şi poveste cu poveste se formează povestea unui cartier. Străinii vor să vadă acest cartier pur românesc, nu vor să vadă Tractoru, nu Steagu Roşu. M-aş bucura ca acest muzeu să intre într-un circuit”, a spus şi Steluţa Pestrea Suciu, de loc tot din Şchei.

  
Vana din Şchei - un soi de rucsac din doage de lemn, care era purtat în  spate cu două funii.

Valori de suflet, fotografii de altădată.

Alături de Ligia Fulga - directorul Muzeului de Etnografie şi Eugen Moga - editorul revistei scheienilor, „Între Chietri”, la care scrie şi ing. Filipescu.