Halloween electoral

Primul tur al prezidenţialelor s-a desfăşurat într-o atmosferă calmă. Cel puţin din acest punct de vedere absenţa lui Băsescu a contat. A mai avut doar o zvâcnire, când a cerut demisia lui Corlăţean şi Stanoevici pentru neregulile în organizarea votului din străinătate. Pentru el subiectul este în continuare sensibil, doar acolo a câştigat, cu sprijinul lui Baconschi şi al altor diplomaţi „capacitaţi” ultimele alegeri.

Rezultatele indicate de exit-poll-uri confirmă, în mare, sondajele pre-electorale. Cel puţin în privinţa celor două poziţii şi a procentajelor celor doi competitori. 

Distanţa de 10 procente dintre Ponta şi Johannis se păstrează, iar ultimele actualizări nu o vor putea modifica substanţial. Surpriza cea mare vine de la a treia poziţie a podiumului, unde s-a instalat liberalul fără partid Tăriceanu. Este, fără îndoială, o performanţă, care îl reinserează în jocul politic pe fostul premier liberal şi care îi poate aduce o nouă nominalizare pe această funcţie, dacă nimic ieşit din comun nu se va întâmpla în turul 2. Înţelegând prin aceasta o victorie a lui Klaus Johannis. Care, în formatul actual, nu este imposibilă. Pentru că în „ciocnirea” dintre o stângă monolitică şi o dreaptă fărâmiţată, aceasta din urmă s-ar putea re-coagula, cu toate disensiunile existente între prea numeroşii săi veleitari.

Dacă Tăriceanu a obţinut, cu partidul său înjghebat în pripă, un succes, Elena Udrea în schimb a realizat contraperformanţa de a primi mai puţine voturi decât PMP-ul la europarlamentare. Asta înseamnă că sprijinul lui Băsescu a fost contraproductiv şi că românii nu sunt încă dispuşi să crediteze o femeie, indiferent cine o susţine...

Au mai fost, la alte runde, şi 16 candidaţi, dar parcă niciodată ca acum polarizarea nu a fost atât de marcată în primul tur. Un calcul simplu ne arată că primii doi candidaţi au luat peste 70% din voturi, în timp ce „zecimalii” (inclusiv şeful lor de pluton, Meleşcanu) au strâns cu toţii puţin peste 3%. În zona mediană s-au plasat doi candidaţi care au luat mai puţin decât partidele lor, la europarlamentare, doi şefi fără partide sau pe cale de extincţie şi o „independentă” care crede că a făcut gaură în cer cu patru procente.

Previzibil, lumea se întreabă cum va reuşi Ponta să-şi menţină avansul în turul 2, în condiţiile în care bazinul electoral propriu a fost deja epuizat. Teoretic, şi-ar mai putea adăuga voturi maghiare – dată fiind alianţa la guvernare cu UDMR, şi voturile liberale ale „băieţilor” lui Tăriceanu. În timp ce Johannis ar putea mobiliza întregul spectru de dreapta, indiferent de animozităţile dintre liderii veleitari ai acestuia. Bătălia se anunţă a fi dură şi nu este exclus să asistăm, ca la precedentele două scrutinuri, la un final pe muchie de cuţit. Pentru că dezavantajele de ordin verbal ale lui Johannis vor căpăta o altă configuraţie în disputa cu prea vorbăreţul Ponta, putând muta greutatea pe talerul celui care „tace şi va face”, de pe cel al căruia a vorbit mai mult decât a făcut.

Nu ştiu cât de hotărâtor va fi mesajul pe care cei doi îl vor transmite în cele patru confruntări televizate anunţate deja de premier. Sunt sigur că eliminarea din acest program a postului public de televiziune nu va fi în favoarea sa, iar staff-ul de campanie ar trebui să se gândească bine dacă o confruntare finală, decisivă, n-ar trebui să aibă loc la TVR, pe care tot mai mulţi telespectatori îl consideră cel mai puţin partizan dintre toate...