Întâmplări caraghioase cu politruci: Vizitele de lucru ale lui Ceauşescu la Braşov

Foto: VIZITĂ DE LUCRU: Ceauşescu şi directorii de la Întreprinderea de autocamioane Braşov.

În timpul celor 25 de ani în care s-a aflat la conducerea României, Nicolae Ceauşescu (a cărui zi de naştere o mai sărbătoresc astăzi, 26 ianuarie, destui nostalgici) a vizitat de numeroase ori Braşovul. Oamenii obligaţi să iasă în stradă cu pancarte şi să-l ovaţioneze şi băile de mulţime îl umpleau de energie, fiind convins că este iubit de popor. Escapadele de acest fel erau prezentate de presa comunistă drept „vizite de lucru”. Excesul de zel al activiştilor provoca însă, nu de puţine ori, momente penibile sau întâmplări hilare. Casa Sfatului a mai multe astfel de întâmplări, dezvăluind lucruri mai puţin cunoscute despre o perioadă pe care încă unii braşoveni o regretă.

Braşovul, locul 3 după numărul de vizite
„Antena vă aparţine”, o emisiune de propagandă a TVR, ţinută la începutul anilor 80 de poetul de curte al Ceauşestilor, Adrian Păunescu, lansase sloganul „biroul de lucru al preşedintelui este harta ţării”. O statistică pentru perioada 1968 – mai 1986 arată că în decursul celor 13 ani şi jumătate luaţi în calcul, dictatorul făcuse 725 de vizite de lucru în ţară. Cu 27 de vizite, Braşovul se situa pe locul 3, după Bucureşti (259) şi Constanţa (50). În Braşov se aflau două dintre uzinele cele mai importante ale României Comuniste, Tractorul şi Stegul Roşu, unde venea des pentru a da „indicaţii preţioase”. De asemenea, în avântul demolărilor şi a construirii de noi cartiere comuniste, primii secretari de partid ai judeţului erau deseori nevoiţi să-i raporteze la faţa locului „realizările”. Braşovul era totuşi o destinaţie aleasă des şi pentru că aici i se organizau vânători şi pentru că îi însoţea în vilele de protocol de la munte pe oaspeţii străini importamţi veniţi în România.

Ceauşescu şi Braşovul
Dictatorul cunoştea destul de bine oraşul de la poalele Tâmpei. Aici se afirmase pentru prima oară ca un comunist înrăit, în 1936, în timp ce era judecat pentru agitaţie şi propagandă împotriva siguranţei statului. Tot aici, ca tânăr utecist, fusese primit în rândul Partidului Comunist, în timp ce era încarcerat la Închisoarea Centrală, actuala clădire a Patrimoniului. În ultimii ani de domnie, însă, Braşovul i-a provocat o mulţime de neplăceri. În 1987, sunat de primul secretar Petre Preoteasa, a ordonat să fie puse tunurile de apă pe muncitorii revoltaţi care atacaseră clădirea Judeţenei de Partid. Protesa i-a vorbit de sub un birou, locul unde se refugiase de frică.

Cea mai mare gafă a politrucilor braşoveni
În 1986, capii judeţului Braşov l-au dus pe Ceauşescu să viziteze sala în care, în 1936, a fost judecat pentru propagandă comunistă. Dintr-o eroare de documentare, activiştii au aranjat o sală omagială în clădirea în care astăzi se află Judecătoria. Procesul din urmă cu 50 de ani nu se desfăşurase însă aici. După cum a intrat, Ceauşescu s-a înroşit. A ieşit val-vîrtej şi s-a îndreptat spre strada Lungă. Activiştii, cu mic cu mare, dezorientaţi, l-au urmat. Când suita l-a ajuns din urmă, maşina se afla în faţa Garnizoanei Militare, iar Ceauşescu bombănea în faţa porţii principale, care era închisă. A ocolit clădirea şi a intrat prin spate. A urcat scările şi s-a oprit în faţa unei uşi de la etajul I. Încăperea fusese compartimentată altfel şi devenise, la acel moment, dormitor pentru soldaţi. În vizita sa, dictatorul a trecut, neanunţat, prin sala de mese. Soldaţilor le-au căzut pur şi simplu lingurile din mână, văzându-l pe Comandantul Suprem intrând vijelios pe uşă. După tărăşenie, şeful Comisiei Judeţene pentru Educaţie Socialistă şi şeful Muzeului de Istorie au fost demişi.

Chelnerul neîndemânatic
La sfârşitul anilor 70, când prim secretar al Judeţului Braşov era Virgil Trofin, Ceauşescu l-a primit pe omologul său bulgar, Todor Jivkov, la vila de protocol de la Predeal. Actorul care trebuia sã facã urãrile de bun venit l-a pomenit doar pe preşedintele Bulgariei, ignorând complet numele lui Ceauşescu. Dictatorul s-a făcut că nu a observat, însă persoanele din anturaj au devenit foarte agitate. În plus, la dineu, chelnerul a scăpat câteva picãturi de ciorbã pe costumul lui Dăscălescu, viitorul prim-ministru al României, aflat în suita prezidenţială. Şefului protocolului, Valeriu Popescu, a fost la un pas de a fi destituit.

Succese încurcate
Înainte de 1989, în Braşov, cu două luni înainte de 23 August era mare agitaţie. Coregrafii pregăteau marea serbare. Sute de activisti de partid din marile uzine braşovene se chinuiau să scrie texte, cu realizările industriale. Acestea trebuiau să fie citite la tribuna oficială, care era amplasată chiar lângă Paletul Telefoanelor, pe actualul Bulevard al Eroilor. În 1981, cu Ceauşescu prezent la tribună, un crainic a încurcat foile. În timp ce defilau muncitorii de la Steagul Roşu a citit realizările uzinei Tractorul şi invers. Până la urmă, cei care asigurau sonorizarea, au băgat peste voceea crainicului cântece patriotice.

Portretul plouat
În seara zilei de 22 august 1982, în centrul Braşovului aveau loc ultimele pregătiri pentru megaserbarea de a doua zi. În piaţă a fost ampalast un tablou uriaş cu chipul lui Nicolae Ceauşescu. Furtuna şi ploaia cu stropi mari, au distrus pictura. A doua zi dimineaţa, organizatorii au intrat în panică de cum au văzut portretul celui mai iubit fiu al poporului cu vopseaua scursă. Liniile telefonice cu Comitetul Central s-au înroşit. Tovarăşii de la centru au fost foarte operativi. În doar două ore a sosit o maşină din capitală cu un alt tablou. Cu doar cîteva minute înainte de începerea spectacolului, care era înregistrat de televiziune.

Aterizare buclucaşă
În toamna anului 1980, Ceauşescu îţi anunţase o vizită la Braşov. Oficialităţile aşteptau să fie anunţate unde va ateriza Tovarăşu’. La un moment dat, primul secretar e anunţat la telefon că elicopterul va ateriza pe stadionul Metrom. Mobilizare maximă la Securitate, Miliţie şi Armată. Un kilometru în jurul stadionului nici musca nu mai putea trece. Elicopterul cu Ceauşescu a survolat zona, dar pentru că pilotul a văzut un tractor cu remorcă parcate pe gazon n-a mai aterizat. S-a îndreptat spre stadionul vecin, ICIM, aflat la doar cîteva sute de metri distanţă. Oficialii braşoveni au rupt-o la fugă pe jos pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu. Unii s-au suit la volan. În învălmăşeală de pe stradă, două maşini s-au tamponat destul de serios. Una a Securităţii şi alta a Miliţiei.

Fără şapcă
În 1985, Nicolae Ceauşescu se afla în una din „vizitele de lucru“ la Făgăraş. Ca de obicei, a aterizat cu elicopterul pe stadion. Primul secretar şi primarul oraşului împreună cu o tânără fată, îmbrăcată în haine naţionale, care avea în mână o tavă cu pîine şi sare s-au repezit la scara elicopterului. Elicea nu s-a oprit, iar curentul a zburat toate şepcile şi pălăriile. Fata care trebuia să-l servească pe dictator a rămas fără tavă, iar poalele fotei naţionale i s-au ridicat în cap. Cei mai chinuiţi au fost securiştii, care timp de aproape un sfert de oră au căutat prin mulţime şepcile tovarăşilor.

Speriat de o bubuitură
În 1981 preşedintele Republicii a pornit într-o vizită spre oraşul Victoria, unde mergea să vadă Combinatul Chimic de acolo. Întâmpinat su steaguri şi urale, a întrebat unde sunt lansatoarele de rachete pe care dorea să le vadă. I s-a răspuns că la Făgăraş. Într-adevăr, la Victoria se făcea doar materialul explozibil pentru rachete, nu şi lansatoarele. „Atunci mergem la Făgăraş”, a zis el. Conducerea fabricii făgărăşene nu se aştepta la una ca asta.
Cum vizita era neaşteptată, mai mulţi gură cască, care văzuseră un elicopter aterizând în faţa combinatului „Nitramonia”, s-au urcat pe copertina unei staţii de autobuz din apropiere. Numai că acoperişul s-a prăbuşit sub greutatea lor. Ceauşescu a auzit dintr-o dată bubuitura şi s-a panicat, fiind cu greu liniştit de gărzile de securişti.

AVENTURI DIN ALTE JUDEŢE
CARAŞ-SEVERIN. La termocentrala pe şisturi bituminoase de la Crivina, din judeţul Caraş-Severin, o vizită a cârmaciului a provocat, în 1983, construirea unui mic heliport pentru elicopterul prezidenţial. Alături a fost încropit un veceu autonom, de o singură persoană, cu un rezervor care se golea… după o singură tragere a apei. Securiştii care colcăiau prin zonă cu pistoalele la brâu au desemnat un inginer stagiar pentru a umple rezervorul. Cu câteva ore înaintea aterizării, paza s-a transformat în coşmar pentru stagiar, când un general de securitate s-a uşurat în toaleta improvizată, trăgând apa la ieşire. Cea mai apropiată sursă de apă era la mai mult de un kilometru. Inginerul a transpirat serios: prima dată pentru că a avut de cărat zece litri de apă în timp record, apoi pentru că a lăsat obiectivul nesupravegheat.

TIMIŞOARA. După prima vizită a lui Nea Nicu la Timişoara, care s-a lăsat cu un găinaţ pe basca lui , un anume Marchiş a primit ordin pe linie de partid să facă ceva cu porumbeii din piaţa oraşului, loc în care dictatorului îi plăcea să-şi ţină discursurile către naţiune. Zburătoarele dădeau bine ca decor în „lupta pentru pace“, dar aveau marele cusur că se găinăţau chiar şi pe capetele suitei conducătorului mult iubit. Disperat, omul însărcinat cu „dosarul porumbelul“ a îmbătat zburătoarele cu pâine îmbibată în votcă şi ţuică!

HUNEDOARA. La sfârşitul anilor ’80, la Deva, Ceauşescu a observat pe terasele blocurilor multe ciudăţenii rotunde, care arătau ca nişte farfurii mari. Întrebând ce sunt şi la ce folosesc acele castroane uriaşe, dictatorului i s-a răspuns că sunt instalaţii pentru reducerea consumului electric, care captează căldura soarelui şi o transformă în energie. Scena se consuma în plină febră naţională a instalării antenelor parabolice.