Întuneric de Ziua Bastonului Alb

15 Octombrie este Ziua Bastonului Alb, o zi specială, dedicată persoanelor cu deficienţe de vedere. Deşi această zi este una în care nevăzătorii ar trebui să se bucure de ajutorul oferit de cei din jur, la Braşov lucrurile nu stau deloc aşa. În rândul tinerilor nevăzători există şi unii care pot fi preocupaţi doar de pregătirea pentru viitor, însă există cel puţin 3 cazuri în care elevi nu beneficiază de drepturile legale pentru a putea merge la şcoală în condiţii optime.
Adina, Andreea şi Tudor nu beneficiază de asistent itinerant pentru că DGASPC consideră că nu au acest drept, stipulat prin lege. În preajma acestui eveniment important pentru nevăzători şi familiile lor, preşedintele Asociaţia Catharsis Braşov a redactat o scrisoare în care a aşternut pe hârtie gândurile şi sentimentele generate de situaţia nevăzătorilor.
„M-am hotărât să scriu câteva rânduri, azi, 13 octombrie, o zi specială pentru Bogdan şi familia lui. Azi, Bogdan împlineşte 20 de ani, ani plini de zbucium în lupta cu întunericul, dar şi de bucurii şi împliniri în plan emoţional şi educaţional. Bucurie, fericire şi împlinire sunt doar câteva cuvinte care caracterizeză acestă aniversare. Bucurie şi fericire, pentru faptul că Bogdan se află acasă, în mijlocul familiei, care îi oferă dragoste şi sprijin pentru o dezvoltare personală armonioasă. Împlinire, pentru faptul că, în prezent, este student în anul II, la Universitatea Transilvania, Facultatea de Psihologie şi se pregăteşte să fie de folos societăţii. Vă reamintesc că Bogdan este primul elev nevăzător care a fost integrat, în urmă cu zece ani, în învăţământul de masă braşovean, premieră naţională în învăţământul românesc. De-a lungul anilor, Bogdan a reuşit să ne demonstreze că, atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat şi ai familia aproape, reuşeşti să depăşeşti bariere şi prejudecăţi. După ce a reuşit să obţină media 9.33 la examenul de bacalaureat, o medie pe care mulţi alţi elevi şi-ar fi dorit-o, Bogdan a fost admis cu succes în învăţământul universitar, unde, alături de colegii lui extraordinari şi de un corp profesoral deosebit, Bogdan are şansa de a-şi împlini visul de a deveni psiholog.
Visul lui Bogdan este şi visul lui Tudor, elev nevăzător, clasa a XI-a, care şi-a câştigat, prin examen de admitere, dreptul de a studia la Seminarul Teologic Ortodox «Dumitru Stăniloaie» Braşov. Din nefericire, anul acesta, în prima zi de şcoală, visul lui Tudor a fost spulberat de cei care i-au pus piedici în «drumul» spre şcoală. Conducerea DGASPC Braşov a decis, abuziv şi ilegal, să-i retragă sprijinul acordat până la împlinirea vârstei de 18 ani. Mai exact, dreptul legal de a fi asistat în timpul programului şcolar de un cadru didactic itinerant, drept prevăzut de  Legea nr. 448/2006, în art. 14:
(1) Educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului naţional de educaţie, coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Educaţia persoanelor cu handicap se realizează prin:
b) integrarea individuală în unităţi de învăţământ de masă, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale;
d) servicii educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
Și în art. 16:
(1) În cadrul procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) servicii educaţionale de sprijin (...)
În acest context, pentru a preveni abandonul şcolar, familia lui Tudor face eforturi considerabile. Pentru a-i asigura continuarea şcolii, părinţii lui Tudor, când mama, când tatăl, stau cu el în bancă, în timpul programului şcolar, ceea ce nu este pedagogic, pentru că legea recomandă cadre didactice itinerante, nu părinţi. Aceste eforturi presupun sacrificii personale şi chiar renunţarea la locul de muncă, pentru a nu lăsa bezna să intre în viaţa  fiului  lor.
În urmă cu trei săptămâni, părinţii lui Tudor au adresat petiţii scrise către Avocatul Poporului, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Până la primirea răspunsului din partea autorităţilor competente, Tudor şi părinţii lui se chinuie în fiecare zi pentru a înlătura barierele  plantate în calea elevilor nevăzători integraţi în învăţământul de masă braşovean, de către autorităţi.    
În loc de încheiere, aş dori să adresez un apel public către toate autorităţile locale care au competenţă, conform legii, să asigure dreptul la educaţie tuturor persoanelor cu handicap, un drept constituţional, de care  trebuie să beneficize toţi cei loviţi de soartă,  fără niciun fel discriminare. De  multe ori, autorităţile uită care le este menirea, iar persoanele care au nevoie de sprijin se izbesc de atitudini ostile din partea  celor plătiţi să le acorde atenţie. A venit vremea, ca  toţi funcţionarii din administraţia publică locală, să fie conştienţi de faptul, că nicio persoană cu dizabilităţi, aflată în nevoie de servicii sociale,  nu şi-a  dorit  să se afle în această stare. Mult succes, Tudor! La mulţi ani, Bogdan!”, a scris Azota Popescu (foto).
DGASPC a oferit un răspuns, în care explică faptul că profesorul itinerant nu este angajat al instituţiei. Mai departe, reprezentanţii DGASPC Braşov fac referire la un alt articol din lege, care nu are legătură cu continuarea studiilor. „În conformitate cu art. 42 din Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, «adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizaţie de însoţitor», adică fie optează pentru un asistent personal (angajat al primăriei de domiciliu), fie pentru indemnizaţia de însoţitor”, se arată în răspunsul celor de la DGASPC Braşov. În răspunsul celor de la DGASPC se vorbeşte de un alt drept al persoanelor cu dizabilităţi. În cazul lui Tudor, al Adinei şi Andreei vorbim de dreptul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi, iar cei de la Protecţia Copilului ne vorbesc de cu totul altceva. Un lucru rămâne cert: de Ziua Bastonului Alb, cel puţin trei tineri braşoveni vor fi în întuneric total.