Istoria zilei de 21 Decembrie 1989 rămâne în ceaţă: Foştii angajaţi de la IAR Ghimbav cred şi acum că fostul director îi minte în faţă

Cel care ar fi putut face lumină în tot ce s-a întâmplat în ziua de 21 Decembrie 1989 la uzina IAR Braşov, directorul din acea perioadă, Ion Georgescu, îşi susţine afirmaţiile făcute de-a lungul timpului. Totuşi, unele documente şi mărturiile tuturor participanţilor la eveniment îl contrazic de prea multe ori pe Georgescu pentru ca declaraţiile acestuia să poată fi luate drept adevărul absolut.
Întâlnirea de miercuri de la întreprinderea de elicoptere a adus faţă în faţă 10 dintre foştii angajaţi, directorul Ion Georgescu şi Ioan Demi, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie.
Prima declaraţie a fostului director care i-a făcut pe revoluţionari să fie reticenţi la spusele lui Georgescu a fost că naş la nunta de argint a celui care a condus întreprinderea a fost şeful Securităţii Braşov din anul 1989.

Misterul Secţiei 300
După depănarea unor amintiri din trecutul firmei, s-a trecut şi la rememorarea evenimentelor din ziua de 21 decembrie 1989. Prima întrebare adresată de foştii angajaţi a fost legată de motivul pentru care Georgescu a ordonat inundarea Secţiei 300, cea mai modernă din uzină, dotată încă de pe atunci doar cu maşini cu comandă numerică.
„Nu a fost nicio inundare. A fost o udare de pardoseală, pentru că un telefon anonim a avertizat că s-ar putea să se joace cineva cu focul şi, ca atare, o măsură de apărare. Sigur, ea a fost exacerbată ulterior, să-i găsească lu' domnu' Georgescu o vină, să aibă motiv să nu mai fie director”, a declarat Ion Georgescu, directorul IAR Ghimbav din 1989.
„Din documentele pe care le deţin eu şi care au fost duse şi la Parchetul Militar reiese că a fost o inundaţie provocată, pe care eu o consider un sabotaj. Dacă Ceauşescu n-ar fi fugit în data de 22 Decembrie, cineva trebuia să iasă răspunzător pentru această inundaţie”, l-a contrazis Ioan Demi, preşedinte Asociaţia 21 Decembrie 1989. Declaraţia lui a fost întărită de un alt martor al evenimentelor. „Unele chestii probabil că n-a vrut să le spună, să spună adevărul, cum a fost atunci. Spune că nu ştie, că a fost udată secţia. Nu! A fost inundată secţia!”, a spus Aurel Amălinei, revoluţionar.

Foto: Ion Georgescu, directorul din `89 al IAR (foto centru) şi Ioan Demi, liderul muncitorilor care au pornit revoluţia la Braşov (foto dreapta), mediaţi de Marius Grigoriu de la Institutul Revoluţiei Române (foto stânga).

Controversa rachetelor lansate spre Tâmpa
Un alt eveniment controversat este lansarea celor două rachete spre Muntele Tâmpa dintr-un elicopter al fabricii de la Ghimbav. „Nici poveste de Modarom! Ei s-au dus pe Modarom pentru că comitetul acela de revoluţie care se formase spunea că sunt terorişti acolo, care trag spre Consiliului Judeţean de Partid. S-au ridicat, s-au dus, au văzut că de pe Modarom se trăgea cu puşca, le-am zis să se ridice şi ei sus să nu se întâmple vreun pocinog şi, apoi, la plecare, au spus că, pentru a demonstra că IAR-ul este de partea revoluţiei, daţi-ne voie să tragem un foc către Tâmpa. Din păcate, trebuia să tragă cu mitraliera, dar au plecat două rachete în munte”, a fost varianta prezentată de fostul director al uzinei, Ion Georgescu. Contracarată şi de această dată de Ioan Demi: „Şi din declaraţia pilotului Ciubotaru reiese că el a primit ordin să tragă asupra Modarom-ului pentru că acolo erau, la ultimul etaj, terorişti şi ei n-au executat acest ordin iar, prin faptul că s-a tras asupra elicopterului, au încercat să scape de cele două rachete şi aşa le-au lansat pe Muntele Tâmpa”.

Misiunea lui Georgescu
Ce omite Georgescu este faptul că nimeni nu avea nevoie să ştie că IAR este de partea Revoluţiei, din moment ce Revoluţia, la Braşov, izbucnise chiar aici! Fostul director spune că tot ce a făcut a fost pentru siguranţa angajaţilor săi, de care se considera răspunzător.
„M-am asigurat că toate măsurile pe care le iau vor conduce la apărarea fabricii, atât ca patrimoniu, cât şi ca oameni şi, dacă vreunul ar fi fost rănit la o mână sau din cauză că eu n-am luat o decizie bună, mi-aş fi găsit o vină mare”, a declarat ieri Ion Georgescu.

„Huliganii” din `89
Chiar dacă nu au avut curaj să-i spună în faţă, foştii angajaţi nu sunt de acord cu spusele lui.  „Ce pot să spun e că ne-a ameninţat rău de tot la ieşirea din întreprindere, dar astăzi... A venit şi la mine în centrală, când sunam sirena şi m-a apostrofat, mi-a bătut obrazul, m-a făcut huligan”, a spus Aurel Amălinei.
Chiar dacă declaraţiile nu coincid, pentru cel desemnat să scrie adevărul despre ziua de 21 decembrie este evident ce s-a întâmplat, de fapt, atunci.  „Spune că, după ce a plecat coloana (coloana de muncitori de la IAR către Piaţa Sfatului, moment considerat ca fiind începutul revoluţiei la Braşov - n.r.), nu a avut niciun fel de reacţie. În declaraţie e puţin mai generos, spune că a mers după coloană. Spune că nu au fost reacţii din partea conducerii. În declaraţie ne spune altceva, că a fost contactat şi acela a fost momentul care a declanşat plecarea lui şi încercarea de a opri coloana s-ajungă în oraş”, a precizat după întâlnirea de miercuri de la IAR Marius Grigoriu, istoric Institutul Revoluţiei Române din Decembrie (IRRD).
La 28 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 există încă prea multe necunoscute. Părerea unanimă este că adevărul rămâne ascuns din cauza faptului că puterea este deţinută în continuare de cei care erau şi înainte, de copiii sau discipolii acestora.