KO-ul lui Dragnea

După ce a ascultat - ridicând doar din sprâncene - numele pronunţat de Dragnea  ca premier propus de alianţă, Iohannis ar fi avut de făcut un singur lucru: să spună „Da”. Mi-e greu să găsesc un motiv serios de a se opune. Că e femeie? Păi pentru ce luptăm noi din răsputeri? Să promovăm femeile în politică. Mai ales dacă au sub 30 de ani şi picioare lungi. Le-am promovat în Parlament (aţi sesizat, la îndemnul presei, câteva exemplare remarcabile, chiar dacă fără prea multă experienţă. Politică, bineînţeles), de ce să nu le promovăm şi în guvern, chiar la şefia cabinetului? Că e de religie islamică? Păi preşedintele nu e evanghelist, deci nu pravoslavnic de-al nostru? Că a fost colaboratoarea lui Dragnea? Păi pe cine să fi numit acesta? Vreunul pe care nu-l cunoştea? Sau pe Ponta? Doamnne feri!
Una peste alta, doamna Shaadeh (să vezi ce iute o să-i învăţăm şi numele şi figura pe care nu i-o cunoaşte Băsescu) este o propunere cât se poate de normală. Nu există cursuri de premier pe care să le absolvi în prealabil. Un premier este în primul rând un om politic şi abia după aceea şi specialist în vreun domeniu. Este suficient ca sub cei numiţi politic să se afle specialişti. Iohannis a comis deja o măgărie - nu pot să o numesc altfel - când l-a respins pe Fifor pe motiv că era filolog de formaţie şi nu se pricepea la transporturi. La momentul acela Ponta nu mai avea chef de harţă şi măgăria a rămas comisă...
Evident că într-o situaţie ca aceasta continuarea consultărilor nu mai avea nici o noimă. Cum nu au avut nici cele de dinaintea constituirii parlamentului. Ce să-ţi mai ofere Raluca Turcan, cea care renunţase deja definitiv la ideea vreunei coagulări. Măcar Alina Gorghiu a recunoscut cu voce tare că abia aştepta să intre în opoziţia  în care partidul său (al Brătienilor, de fapt) avea o îndelungată experienţă şi o perspectivă pe măsură. Nu mai era nevoie să se piardă timp. Era „da„ ori „ba”. Dacă e „da” - procedăm la formarea guvernului. Dacă e „ba” - avem o nouă propunere pe care Iohannis nu mai poate să o refuze. Şi n-ar fi exclus să fie una mai „rea” pentru el. Şi ajungem tot acolo - adică la o guvernare nedorită - dar cu o întârziere de încă o zi.
Personal, sper că preşedintele nu va acutiza situaţia şi îi va da Domnul său evanghelist gândul cel bun, pe placul şi al Profetului. Vom avea, în premieră absolută, ce n-au reuşit să aibe americanii: o femeie la cârma guvernului (la ei aşa e). În plus, dânsa va jura cu mâna pe Coranul pe care a mai jurat şi când a fost ministru. Ăsta chiar va fi un şoc pentru aşa-zisa lume civilizată (excludem America, unde s-a mai întâmplat , Obama fiind şi el de aceeaşi religie). Să nu ignorăm însă o particularitate a României: comunitatea turco-tătară, din care face parte doamna Shaadeh este poate cea mai bine integrată minoritate, una în legătură cu care nu s-au înregistrat niciodată tensiuni etnice. Că acesta va fi un semnal interesant pentru lumea islamică şi că va frâna eventuale tentaţii teroriste, este un alt lucru de luat în seamă. Iar peste toate, o Românie cu un preşedinte neamţ şi un premier turco-tătar se situează într-o poziţie de „corectitudine politică” şi de toleranţă pe care ar putea-o invidia unii dintre cei care ne tot dau lecţii, direct sau prin ambasadori.
Dincolo de toate aceste considerente , cel mai mult contează calitatea umană şi standardul politic şi profesional al propunerii pesediste. Oricât i s-ar scotoci prin CV vor fi greu de găsit „accidentele” care să o facă incompatibilă cu poziţia pe care i-a hărăzit-o Dragnea, cu consensul necondiţionat al celorlalţi lideri de partid şi de coaliţie. Nici măcar stupidul reproş liberal că Dragnea şi-a pus la cârma Guvernului un om ( femeie) de încredere. Păi pe cine să pună? Un adversar sau un necunoscut? (Cum a făcut Iohannis cu un Cioloş, de care doar auzise). Să fim serioşi. Dragnea se află în poziţia în care poate să-şi impună punctele de vedere şi oamenii. A câştigat cu brio nişte alegeri în care nu a avut nevoie de protecţia baronilor, cum a fost în cazul lui Ponta. Iar asta nu mai e nici treaba liberalilor, nici a lui „Băsescu 5%” şi nici chiar a juniorului Nicuşor. E doar treaba alianţei care va guverna şi se va strădui - sperăm! - să pună în aplicare programul agreat de alegători.
N.B. Funcţia de premier este una numită, nu aleasă. Se pare că asta nu înţeleg cei care se miră ca proasta-n târg.
P.S. Vă daţi seama ce mai rămânea din biata doamnă Shaadeh dacă era anunţată din timp?