La 102 ani, despre Facebook

Mihai Şora: „Facebook este, în definitiv, locul în care devii un mic Dumnezeu”

La 102 ani, filosoful şi eseistul Mihai Şora continuă să fie o voce importantă în societatea noastră, dar şi pe reţelele de socializare. Zilele trecute, cu ocazia aniversării a 15 ani de Facebook, el a publicat pe pagina personală un mesaj despre schimbările pe care această reţea de socializare le-a adus în vieţile noastre, în tot acest timp. Iată mesajul complet:
„Dragi prieteni, astăzi, Facebook împlineşte 15 ani. Ce a schimbat această reţea în viaţa noastră? Greu de dat un răspuns global şi definitiv: peste două miliarde de oameni sunt aici; aproape o treime din umanitate (!) este conectată şi îşi umple existenţa, îşi potriveşte paşii, se exprimă ori pierde timpul în funcţie de ceea ce vede şi aude în reţea.
Aici se fac şi se desfac destine, cariere politice, se destramă dictaturi, se prăbuşesc imperii, ies la lumină fiinţe atinse de aripa geniului, înfăţişări ale perfecţiunii ori ale groazei, capodopere sau nevinovate bufonerii.
Aici afli că există, la celălalt capăt al Pământului, oameni care suferă – şi îi vezi suferind în direct, în «carnea vie» a ecranului care ţi-i aduce aproape; după cum vezi oameni bucurându-se – şi te bucuri odată cu ei, fără ca ei s-o ştie.
Aici îţi poţi spune păsurile, îţi poţi striga sărăcia şi nevoile şi neamul. În multe privinţe, Facebook este o hârtie de turnesol: te învaţă mai multe despre natura umană decât izbutesc s-o facă tratate de psihologie sau ample culegeri de înţelepciuni.
Dacă ai 30 de ani, este posibil ca jumătate din viaţă s-o fi petrecut pe Facebook, cu folos ori în mod nechibzuit – doar tu poţi şti. Căci – întocmai ca într-o bibliotecă unde stau pe rafturi, adunate de secole, cărţi cu miile, mai bune ori mai proaste, savante, ridicole ori subtile – şi paginile de Facebook strâng deopotrivă inteligenţa şi nerozia, rafinamentul şi oroarea, fineţea şi grosolănia, tot ceea ce – dintotdeauna – a scos din ea fiinţa umană: nici mai mult, nici mai puţin. Facebook este, în definitiv, locul în care devii un mic Dumnezeu, locul şlefuit după chipul şi asemănarea ta.
Fireşte, i se pot reproşa multe, începând cu adicţia pe care o creează în minţile mai şubrede. Dar – oricare ar fi sarcasmele sau obiecţiile întemeiate – un lucru este sigur: niciodată omenirea nu a fost mai apropiată de ea însăşi, cu tot ceea ce această «apropiere» implică, de la sublim, neverosimil ori banal la periculos, de la revelarea şi până la dispariţia centrului ei fiinţial.
P.S. Bineînţeles, înainte să fie despre oameni şi sferele lor înalte, Facebook este mereu despre pisici.”