„Madama Butterfly”, montată la ea „acasă” de regizorul Operei Braşov

În 10 şi 11 septembrie, publicul spectator din Hiroshima, Japonia, au avut ocazia să vadă, în premieră, „Madama Butterfly”, într-o concepţie regizorală europeană. Braşoveană, mai exact. Anda Tabacaru-Hogea (foto), regizor al Operei Braşov, a lucrat aproximativ trei săptămâni pentru a monta, în premieră, emoţionantul spectacol, lucrând cu o echipă de artişti de la Hiroshima Opera Ensemnble. „Nu este prima oară când eu colaborez cu Hiroshima Opera Ensemble. Este unul din cele 4 grupuri de operă în Hiroshima”, a explicat regizoarea. Cu Japonia, colaborarea a început din anii 2000 şi în fiecare an, Anda Tabacaru Hogea aduce pe scenă o premieră pentru publicul din Tara Soarelui Răsare. Printre spectacolele montate în premieră până acum se numără „Tosca”, „Boema”, de Puccini, dar şi „Carmen”, de Bizet, după cum aminteşte regizoarea.
„Eram regizor la Opera din Iaşi, unde am fost din 1990 până în 2008. În 1995, un dirijor japonez a văzut stilul nostru de lucru la clasa de Operă cu studenţii, şi al maestrului Corneliu Calistru, un mare dirijor, care a fost şi 18 ani directorul Operei din Iaşi. I-a plăcut această colaborare între dirijor, regizor şi interpret şi s-a gândit să introducă şi în Japonia acest sistem. Şi am fost mai întâi la Tokyo şi în alte oraşe, am făcut masterclass-uri, din 1996 până în 2000. În 2000, dirijorul Hideki Saijo, de la Hiroshima Opera Ensemble, a văzut cum lucrăm şi ne-a invitat să facem acolo primul spectacol. Am putut aduce şi solişti din România, în funcţie de necesităţile operei respective, ei neavând voci de tenor dramatic, de mezzosoprană”, a explicat regizoarea începutul colaborării.

Foto: Repetiţii la Hiroshima

Provocările unei altfel de culturi
„Madama Butterfly”, de G. Puccini, spune povestea reală, sfârşită tragic, dintre o gheişă şi un ofiţer american. A fost montată, în premieră, de Anda Tabacaru-Hogea, pe scena Operei Braşov, în 2012, în cadrul Festivalului de Operă, Operetă şi Balet. A fost un succes, în ambele seri, reprezentaţiile fiind date cu casa închisă.
Tot în două reprezentaţii a fost prezentată şi în Japonia, la Hiroshima, dar provocările montării spectacolelor din Japonia au fost diferite. „Scena unde se dau astfel de spectacole - Aster Plaza, unde toate grupurile de operă dau spectacolele pregătite în fiecare an, este foarte mare. Este un teatru cu scenă italiană, dar scena în sine este foarte mare. Are 16 metri lăţine şi 14 adâncime. Pentru «Madama Butterfly», care este ca o operă de cameră, având în vedere că în majoritatea scenelor sunt câte două, trei, patru personaje, o asemenea scenă este foarte mare şi am analizat cum aş putea, din punct de vedere vizual, să umplu acest spaţiu. Şi atunci am gândit, împreună cu scenografii din Hiroshima, un decor care să implice un interior şi un exterior, sugerate, desigur. Un exterior care avea şi un pod de 10 metri, astfel încât am putut lucra pe două planuri. În acest fel, în actul I, rudele au venit la nunta lui Cio-Cio San cu Pinkerton pe acel pod. Pe lângă aceasta, Butterfly a fost însoţită permanent, în momentele cele mai dramatice, dar şi cele mai fericite ale vieţii ei, de opt balerine fluture, iar aceşti fluturi erau de fapt vibraţia sufletului ei. Lumina a fost în acele momente realizată extraordinar, în aşa fel încât în acele momente aripile lor căpătau o transparenţă aproape ireală. Eu, din 1996 am făcut workshopuri în Japonia, cunosc sufletul japonez, cunosc la ce este el sensibil, am ştiut sigur că nu greşesc”, a detaliat Anda Tabacaru-Hogea.
Rolul lui Pinkerton, în ambele reprezentaţii, a fost interpretat de tenorul Adrian Dumitru. „De când colaborez cu Japonia, niciodat nu am plecat singură, ci am luat mereu pe cineva din România. Adrian Dumitru este o voce foarte frumoasă, de perspectivă, care în 2015 a câştigat multe concursuri naţionale şi internaţionale. Mi-a fost şi student la master la Bucureşti şi îl cunoşteam, îi cunoşteam tenacitatea şi rezistenţa, pentru că repetiţiile erau zilnice, de la 14.00 la 21.00”, a mai spus regizoarea.
Pe lângă faptul că japonezii cunosc astfel şcoala europeană de canto, Anda Tabacaru-Hogea a explicat şi de ce un tenor european ar fi fost de preferat pentru acest spectacol: „Conformaţia feţei lor nu permite acest lucru, să aibă voci dramatice. Pentru a obţine acest timbru special, ei merg în Italia, se perfecţionează mulţi ani să obţină acest glas special, mai dramatic, mai plin”.

„Când le-am spus «fă cum simţi», au rămas foarte derutaţi”
Potrivit Andei Tabacaru-Hogea, japonezii consideră „Madama Butterfly” opera lor şi nu una italiană, deşi a fost scrisă de Giacomo Puccini. Totuşi, „ei, în general respectă foarte mult partitura, ţin cont până la cel mai mic amănunt, nu se depărtează de partitură. Modernitatea spectacolului la ei constă în a pune cât mai bine în valoare ce au scris compozitorul şi libretistul în partitură. De aceea eu mă simt foarte bine când montez în Japonia, pentru că toată creativitatea mea porneşte de la materialul muzical şi literar. Orice regizor cred eu visează să monteze Madama Butterfly la ea acasă, în Japonia. De altfel, chiar ei au spus că ei consideră această operă una japoneză, nu italiană. Costumele au fost minunate, nişte chimonouri extraordinare, a mai fost dansul cu evantaie”.
Totuşi, o altă provocare a fost... spiritul japonez. „Nu porneşte nimic de la ei, aşa sunt educaţi în şcoală. Eu trebuia să le dau absolut toate indicaţiile şi ei urmau să lucreze acasă pe personalitatea artistică şi să-şi însuşească ceea ce le-am spus. Când le-am spus «fă cum simţi» au rămas foarte derutaţi, pentru că nu erau obişnuiţi şi mi-am dat seama imediat că eu sunt cea care trebuie să le spună exact cum să simtă. Dar, la ei, prin muncă devine foarte firesc totul, nu dau senzaţia de executanţi, de artificiu, pentru că acea indicaţie devine a doua personalitate. E cu totul alt sistem, artistul român, italian, german, francez sunt foarte creativi. Cu studenţii mei, în România, le dau ideea şi apoi ei zboară în crearea personajului”, a mai spus regizoarea.

„Copleşitor este respectul japonezului pentru cel de alături”
„Ceea ce este copleşitor de-a dreptul pentru mine este respectul japonezului faţă de cel de alături, grija aceasta faţă de cei din jur. Să nu deranjeze, să facă tot mai bine ca persoanele din jur să fie cât mai mulţumite şi nu este o chestie ipocrită, este pur şi simplu o educaţie milenară a respectului faţă de cel de alături de a crea confort, indiferent că este japonez sau european. Nu s-au purtat cu mine altfel decât se poartă ei între ei. Iar la repetiţii eu n-am văzut un japonez cu telefonul mobil la el. Ei ori se odihnesc, ca într-o meditaţie, ori stau cu partitura în mână, ori se retrag câte 2-3 şi discută despre partitură. Dacă au probleme acasă, nici nu ştii lucru acesta, atât de mult sunt implicaţi în ce fac, ei nu se plâng”, mai detaliază Anda Tabacaru-Hogea câte ceva din personalitatea japonezilor.

Plăcuta surpriză de la Hiroshima Opera Ensemble
„Am avut foarte plăcuta surpriză ca în programul de sală al spectacolului să văd şi eu, şi tenorul Adrian Dumitru o foarte frumoasă şi caldă scrisoare din partea ambasadorului României în Japonia. Nu a putut fi prezent la spectacol, dar a trimis toate gândurile lui bune pentru această colaborare româno-japoneză şi a felicitat Hiroshima Opera Ensemble, pentru tenacitate şi modul în care reuşesc să facă aproape anual această colaborare româno-japoneză”, a mai spus Anda Tabacaru-Hogea.

Colaborarea cu Japonia va continua
Pentru următorul an, regizoarea de la Opera Braşov are în plan „o superproducţie”, însă nu a dorit să detalieze. Însă acestea vor trebui stabilite cu partea japoneză, pentru că implică anumite costuri. „Scena permite, este o scenă extraordinară, totul este să existe şi resursele financiare, pentru că este un grup de operă care este doar parţial finanţat de autorităţile locale. În Japonia este o singură operă finanţată de stat şi aceea este în Tokyo”, a încheiat Anda Tabacaru-Hogea.

Foto: Scene din spectacol