Mitropolitul Ardealului se roagă pentru români

Fiind Vinerea Mare, o sărbătoare deosebită în Calendarul Ortodox, am dorit să le aducem cititorilor noştri cuvântul de rugăciune şi iubire al Mitropolitului Ardealului, ÎPS prof. dr. Laurenţiu Streza. Pe acesta l-am găsit în capela Facultăţii de Teologie „Sfântul Andrei Şaguna”, unde, de peste o săptămână, stătea retras în rugăciune şi post adânc, cu gândul, aşa cum ne-a mărturisit şi împărtăşit, la toţi enoriaşii Mitropoliei Ardealului şi nu numai.
După cum ne-a mărturisit ÎPS Laurenţiu, în această Săptămâna Luminată, gândurile sale se îndreaptă către toţi militarii aflaţi la post în teatrele de război, rugându-se pentru ca ei să vină cu bine acasă, pentru toţi cei aflaţi în nevoie în spitale sau în necaz, rugându-se pentru sănătatea lor, către părinţii aflaţi la muncă departe de copiii lor, lăsaţi în grija bunicilor, mulţi dintre ei amărâţi şi bolnavi, cărora le doreşte să ajungă cu bine acasă, şi nu în ultimul rând, rugăciunile sale se îndreaptă către toţi copiii, cărora le doreşte o familie unită, alături de care să primească bucuria şi lumina Învierii.
Redăm în continuare Pastorala ÎPS Laurenţiu, zămislită în această săptămână de rugăciune:

Lumina şi Bucuria Învierii
An de an, Sărbătoarea Paştilor aduce lumină şi bucurie sfântă în viaţa noastră. Pentru acest Praznic al Praznicelor ne-am pregătit sufleteşte de-a lungul Postului Mare, hrănindu-ne cu lumina rugăciunii, a nevoinţelor şi a Sfintelor Taine, pentru ca înveşmântaţi în „haina de nuntă”, să intrăm întru bucuria Domnului nostru. Învierea Domnului Hristos ne arată, tuturor, rostul dumnezeiesc al vieţii noastre. Oricâte suferinţe am avea, oricâte încercări ar veni peste noi, oricât de mult am fi copleşiţi de necazuri, ziua de Paşti rămâne pentru noi lumină, speranţă şi mângâiere, dăruind un sens mântuitor tuturor încercărilor vieţii noastre. Atmosfera aceasta plină de pace şi de fericire a acestei nopţi sfinte defineşte existenţa noastră de creştini. De Înviere, lumina pe care o purtăm în suflete şi bucuria strălucesc pe feţele noastre, iar mulţimea de făclii luminoase care înconjoară bisericile noastre umple lumea întreagă de bucurie şi de încredere în ajutorul Celui care a pătimit, a murit şi a înviat pentru noi. Cu smerenie şi cu credinţă venim, asemenea femeilor mironosiţe la mormânt, ca să primim în inimile şi în vieţile noastre darul Luminii cereşti, pe Iisus Hristos cel răstignit şi înviat, şi astfel, prin iubirea Lui mântuitoare să ne putem ierta unii pe alţii, să refacem comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii noştri. Din Lumina Învierii se aprinde şi lumina sufletelor noastre. La Paşti vedem cu ochii cei tainici ai inimii că Dumnezeu este Lumină, iar în această lumină tainică sunt cuprinse toate frumuseţile darurilor cereşti împărtăşite nouă: bunătatea, iertarea, iubirea milostivă, părinteasca purtare de grijă. În Ziua Învierii cunoaştem că păcatul şi lucrările celui rău ne-au despărţit şi ne-au înstrăinat de lumina cea neapropiată a vieţii Preasfintei Treimi. În Ziua Învierii ne bucurăm cu adevărat că în acest întuneric al egoismului şi al morţii în care zăceam cu toţii a strălucit Lumina dumnezeiască prin Trupul răstignit şi înviat al Mântuitorului şi ne-a izbăvit pe noi de robia morţii şi a diavolului. Nu doar Pătimirile şi moartea Lui pentru noi ne copleşesc, ci, mai ales, faptul că înviind El şi, înălţându-Se la cer de-a dreapta Tatălui, rămâne împreună cu noi, în Taina Bisericii, până la sfârşitul veacurilor, prin Sfântul Duh Care vine la noi ca Lumină plină de viaţă cerească, ca să ne ridice şi pe noi la viaţa Lui, în Împărăţia Lui.
Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca dar al iubirii dumnezeieşti mântuitoare pentru noi, constituie mereu şansa unui nou început, precum şi singura noastră nădejde în vremurile tulburi pe care le trăim. Aşa cum, în această noapte a nădejdii şi a bucuriei, ne-am aprins făcliile unii de la alţii, şi lumina noastră a preschimbat noaptea în zi, tot astfel să ne deschidem inimile întreolaltă, să ne acordăm iertare şi încredere, să refacem între noi comuniunea sufletească, întru care străluceşte asemănarea noastră cu Dumnezeu. Să nu ne mai lăsăm cuprinşi de judecăţi şi vorbe deşarte, de invidii, de duşmănii şi de alte răutăţi, care sapă prăpăstii adânci în inimile noastre, dar şi între noi, despărţindu-ne pe unii de alţii.
Lumina harului mântuitor, care se revarsă de Înviere peste întreaga făptură din izvorul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu faţă de noi, să cuprindă sufletele noastre, să le înnoiască; să vindece în adâncurile noastre rănile păcatelor, indiferenţa şi uitarea, să ne ridice vieţile spre Domnul cel înviat. Lumina Lui să devină măsura gândurilor, a cuvintelor şi a faptelor noastre. Astfel, luminaţi de harul învierii vom înţelege că viaţa noastră este darul lui Dumnezeu şi o vom trăi ca o cale către Împărăţia Lui cea veşnică. Viaţa noastră a creştinilor trebuie să fie o cale a luminii, o cale spre care priveşte pururea Faţa Domnului.
Să nu uităm să căutăm, prin iubire milostivă, „Faţa lui Hristos cel Înviat” în cel de lângă noi. Căci fiecare semen este o icoană a lui Dumnezeu întoarsă spre noi, care ne cheamă la bunătate, la blândeţe, la răbdare, la facere de bine. În bucuria noastră de acum, să nu uităm de cei aflaţi în suferinţe, în necazuri, de cei îndoliaţi, de cei bolnavi din spitale sau de la casele lor, de cei singuri, de copiii orfani sau părăsiţi, de cei săraci, dar şi de toţi cei care sunt împietriţi de necredinţă. Tuturor acestora, harul învierii Domnului să le fie sprijin şi întărire, vindecare şi mângâiere, lumină şi mântuire.
La mulţi şi binecuvântaţi ani tuturor!