Ne apropiem de-Al Treilea Război Mondial?

Potrivit istoricilor războiului, situaţia actuală pe scena glăbală a lumii este foarte asemănătoare cu cea din anii 1930, care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial, când un grup de puteri revizioniste - fiecare cu propriile nemulţumiri, cu o stimă de sine umflată şi cu amintiri fantomatice ale trecutului imperial - a decis să schimbe lumea, scrie Financial Times.
După multe luni de dezbateri şi ezitare, Camera Reprezentanţilor a Congresului SUA a luat în sfârşit măsuri. Votul prin care oferă 61 de miliarde de dolari ajutor Ucrainei ar putea fi un punct de cotitură în rezistenţa Kievului la agresiunea rusă. Cel puţin, acest lucru va permite Ucrainei să continue lupta.
Ruşii vor continua să spere că, dacă Donald Trump va deveni preşedintele Statelor Unite în noiembrie a acestui an, noul proiect de lege adoptat ar putea fi ultimul pachet major de ajutor militar american pentru Kiev. Dar chiar şi acest lucru poate să nu fie fatal pentru Ucraina. Industria militară europeană întârzie să acţioneze şi va fi într-o poziţie mai bună pentru a aproviziona Ucraina în 2025.
Votul pentru alocarea de fonduri suplimentare către Kiev a avut loc în Camera Reprezentanţilor împreună cu votul privind acordarea de ajutor Israelului şi Taiwanului. Împreună, aceasta oferă o imagine clară a modului în care America şi aliaţii săi cheie din Europa şi Asia văd acum lumea.
Combinaţi, toţi aceşti bani sunt meniţi să contracareze patru ţări pe care comandantul forţelor americane din Europa, generalul Chris Cavoli, le numeşte „axa adversarilor”: Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord.
Vorbirea despre această „axă” evocă amintiri triste din 2002 despre „axa răului”, un termen folosit pentru prima dată de fostul preşedinte american George W. Bush, care a exagerat grosolan legăturile dintre Irak, Iran şi Coreea de Nord. Dar două decenii mai târziu, au apărut dovezi mult mai puternice ale cooperării militare serioase între Moscova, Beijing, Teheran şi Phenian.
SUA acuză China că furnizează Rusiei materiale pe care Federaţia Rusă le foloseşte pentru fabricarea armelor. Regimurile de la Phenian şi Teheran au devenit furnizori vitali de arme pentru Moscova. De asemenea, China a declarat recent „prietenie profundă” cu Coreea de Nord şi a trimis un oficial de rang înalt la Phenian pentru discuţii.

„Alianţa Occidentală”
Pe măsură ce aceste patru autocraţii se apropie, aliaţii democratici ai Americii întăresc, de asemenea, legăturile. Recent, la Washington, SUA şi Japonia au anunţat semnarea unui număr de noi acorduri care vor duce parteneriatul bilateral de securitate la un nou nivel. Coreea de Sud este, de asemenea, un important furnizor de ajutor pentru Ucraina.
„Alianţa Occidentală” este acum, de fapt, o reţea globală de aliaţi care se consideră angajaţi într-o serie de bătălii regionale legate între ele. Rusia este considerată un adversar cheie în Europa. Iranul este cea mai distructivă forţă din Orientul Mijlociu. Coreea de Nord este o ameninţare constantă în Asia. Comportamentul şi retorica Chinei devin din ce în ce mai agresive şi poate mobiliza resurse care nu sunt disponibile Moscovei sau Teheranului.
Desigur, rămân diferenţe importante între aceste ţări. Rusia, Iranul şi Coreea de Nord sunt considerate ţări în exil de către SUA şi aliaţii săi. Spre deosebire de ei, China rămâne un partener comercial important al „Occidentului global”.
La Washington şi Tokyo, însă, se presupune că, pe termen lung, liderul chinez Xi Jinping este la fel de hotărât ca dictatorul rus Vladimir Putin sau liderul iranian Ali Khamenei să răstoarne ordinea mondială actuală. Japonia, la fel ca SUA, este convinsă că ceea ce se întâmplă în Ucraina va avea un impact critic asupra situaţiei din regiunea Indo-Pacific.
Prin urmare, statele şi aliaţii lor cred că joacă defensiv, susţinând partenerii care se află în linia de foc a axei inamice - în primul rând, Ucraina, Israel şi Taiwan.
Creşterea sprijinului militar al acestor ţări este criticată de diferite forţe politice. Dreapta izolaţionistă din SUA rămâne oponentă fermă a ajutorului acordat Ucrainei. Stânga progresistă acuză Statele Unite că sprijină „genocidul” israelian din Gaza.
Chiar şi cei care susţin dorinţa de a proteja actuala structură globală de putere sunt îngrijoraţi de această strategie. Defunctul fost secretar de stat american Henry Kissinger era îngrijorat de faptul că sprijinul SUA pentru Ucraina împinge Rusia în braţele Chinei. Alţii cred că America pur şi simplu nu are resursele militare şi economice pentru a se confrunta simultan cu adversarii din Asia, Europa şi Orientul Mijlociu.
S-ar putea să existe ceva adevăr în asta. Un consilier înalt al administraţiei preşedintelui american Joe Biden a recunoscut că este epuizat. Dar americanii şi aliaţii lor ştiu că şi adversarii lor au dificultăţi enorme. Rusia a suferit pierderi semnificative în războiul împotriva Ucrainei. Economia Chinei se luptă. Iranul s-a confruntat cu tulburări interne, iar Coreea de Nord este o putere nucleară aflată în criză.

America joacă cu adversarii săi jocuri mentale potenţial mortale
Washingtonul încearcă, de asemenea, să decidă cum să consolideze descurajarea fără a angaja direct Statele Unite în război cu vreo ţară de pe axa adversarilor. În practică, acest lucru a însemnat deseori furnizarea de noi ajutoare militare aliaţilor de pe linia întâi, încercând în acelaşi timp să descurajeze acţiunile acestora.
Pe parcursul războiului pe scară largă al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, SUA au încercat să împiedice Kievul să lovească adânc în Rusia. După ce Iranul a lansat un baraj de rachete asupra Israelului în această lună, Statele Unite şi-au intensificat eforturile pentru a opri escaladarea conflictului.
Şi chiar dacă oferă sprijin politic şi militar suplimentar Taiwanului, SUA insistă că Taipei nu ar trebui să provoace Beijingul cu paşi deschisi către independenţa politică formală faţă de China.
America joacă cu adversarii săi jocuri mentale potenţial mortale, desfăşurând forţa militară în mod selectiv în speranţa de a preveni un război mai amplu. Ucraina luptă pentru propria libertate şi independenţă. Dar este, de asemenea, o linie de front într-o confruntare potenţial mult mai amplă.
Potrivit istoricilor războiului, situaţia actuală este foarte asemănătoare cu cea din anii 1930, care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial, când un grup de puteri revizioniste - fiecare cu propriile nemulţumiri, cu o stimă de sine umflată şi cu amintiri fantomatice ale trecutului imperial - a decis să schimbe lumea. O coaliţie similară se formează în mod clar în jurul Rusiei de astăzi.
Diferenţa faţă de situaţia de acum aproape un secol este prezenţa armelor nucleare de ambele părţi, natura hibridă a războiului şi febra alegerilor în statele democratice. Nu există o astfel de problemă în ţările din „axa răului".